Schimbările anunţate în vara lui 1965 au fost primite, în ţară, ca semne de bun augur. Noul secretar general a încălcat însă protocolul, tratându-i egal pe delegaţii chinezi şi sovietici.
Semne bune desluşeau cetăţenii României în schimbarea primului om al ţării în vara lui 1965. Directivele viitorului plan cincinal, ce urmau a fi aprobate la congresul partidului, oglindeau planuri măreţe, cum se zicea atunci. „Încheiem un nou contract istoric cu viitorul", se intitula, bunăoară, articolul publicat în „Scînteia" sub semnătura academicianului Elie Carafoli.
În termenii propagandei, practica difuzării prin presă a unor comentarii de adeziune, sub semnăturile unor cetăţeni reprezentativi, se chema dezbatere publică. Toate acestea se „dezbăteau" şi în adunările şi conferinţele de dare de seamă şi alegeri de nivel local, raional şi regional, programate înaintea Congresului al IV-lea al PMR, rebotezat Congresul al IX-lea al PCR, din 19-24 iulie 1965.
De altfel, încă din şedinţa Biroului Politic din 29 martie 1965, Ceauşescu se raportase critic la metodele conducerii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, predecesorul lui. Hotărâse, în firea lucrurilor, să crească rolul plenarelor CC şi al dezbaterilor cu oamenii muncii pentru „lărgirea" democraţiei.
Bucătăria internă a Congresului
Oameni noi au fost infuzaţi în echipele ce pregăteau Congresul. Locul lui Leonte Răutu de şef al colectivului redactării documentelor îl luase de-acum Dumitru Popescu. Din componenţa echipei lui făceau parte Paul Niculescu-Mizil, Manea Mănescu, Roman Moldovan şi Nicolae Giosan.
Peste ani, Dumitru Popescu a povestit în memorii cum s-au elaborat documentele. Întreaga echipă lucra la Snagov. Novice în „stilizarea" ideilor şefilor, Popescu s-a uimit de capacitatea de „improvizare" a noului lider. „Ca şi când acest raport ar mai fi fost o dată elabor
