Actorul spune că, pentru el, maestrul a fost \"un exemplu\" care \"ardea pe scenă\".

Silviu Biriş, colaborator al lui Ion Lucian, a povestit pentru EVZ că maestrul a jucat şi în limba niponă.

EVZ: Cum a fost colaborarea cu Ion Lucian?

Silviu Biriş: La Excelsior am avut colaborarea aceea, dar din cauza programului meu foarte aglomerat, nu am mai putut să mai merg. Şi mai e şi un factor, îmi dădea o sumă modică, câteva zeci de lei. Şi mi-a zis: "Nu pot să îţi dau mai mult, bugetul este ăsta, tu ai ajuns la o altă recunoaştere, rămâne să lucrăm sau nu împreună". Şi am lucrat mai departe până când a venit un coleg nou care s-a şi angajat.

Ce este Ion Lucian pentru tine?

E un exemplu. Avem nevoie de exemple. Nu ştiu dacă eu o să ajung vreodată un exemplu pentru vreun actor din tânăra generaţie. Mi-aş dori sincer.

De ce nu?

Nu ştiu. Eu, când eram în liceu, mergeam şi vedeam foarte multe spectacole. Când am intrat în Institutul de Teatru, nu mai vorbesc. Acum sunt foarte mulţi copii care intră în institut sau în alte şcoli şi fac meseria asta pentru că li se pare că vor avea mai mult succes sau că vor ajunge mai uşor cunoscuţi sau că vor fi la fel de faimoşi ca Vârciu, ca Nicoleta Luciu, ca vedetele de televiziune. Crezul meu este că noi, actorii, nu suntem vedete . Noi suntem artişti, pentru că noi facem artă. Asta ne diferenţiază de vedetele de televiziune.

Ai apucat să îl vizitezi la spital?

Am vorbit doar la telefon. L-am văzut la spital cred că penultima oară când a fost. Era în acelaşi spital cu tatăl meu şi în momentul acela am putut să trec şi pe la el. Erau trei oameni foarte speciali acolo: tatăl meu, Ion Lucian şi Fănuş Neagu. Incredibil. Şi mă întâlneam acolo cu doamna Paula, cu fata lui Fănuş şi parcă eram toţi într-un vis urât.

Ion Lucian a fost un om iubit de destinul artistic, dar care a obţinut tot pen