Intrucit sintem intotdeauna chemati sa facem legatura intre geografie si politica, trebuie remarcata selectarea unor regiuni aflate in centrul discutiilor despre pacea si securitatea internationala: Africa subsahariana si lumea araba. In acest an, Premiul Nobel pentru Pace a oferit Comitetului norvegian ocazia de a sublinia doua teme distincte, dar in mod evident apropiate: rolul femeii in procesul politic contemporan, respectiv conceptul de "edificare a pacii" (peace building). De asemenea, intrucit sintem intotdeauna chemati sa facem legatura intre geografie si politica, trebuie remarcata selectarea unor regiuni aflate in centrul discutiilor despre pacea si securitatea internationala: Africa subsahariana si lumea araba. Nationalitatea laureatelor (liberiana pentru doua dintre ele, yemenita pentru a treia), face trimitere la tari afectate de provocari de naturi diferite. Liberia tinde sa-si revina dupa o lunga perioada de razboi civil si represiune, incercind sa restaureze pluralismul si guvernarea decenta. In Yemen, primavara araba a degenerat in reactii si contrareactii violente care s-au adaugat unor conflictelor mai vechi, suficient de grave incit sa se vorbeasca de "esecul statului". Insa este evident ca in ambele tari si in ambele regiuni conceptul de "edificare a pacii" este relevant, iar Comitetul Nobel a confirmat politic o viziune teoretica la a carei dezvoltare au contribuit, de-a lungul timpului, numerosi cercetatori si practicieni scandinavi in domeniul relatiilor internationale. Iar daca se tine cont si de atentia constanta acordata in aceasta regiune rolului femeii in politica mondiala, de stilul de politica internationala pretuit de tarile nordice, optiunea juriului de la Oslo devine si mai usor explicabila. Doamna Ellen Johnson Sirleaf, presedintele liberian, era unul dintre favoriti, in ciuda faptului ca biografia ei politica include si o perioada