Multa vreme, in anii ’90, UDMR a fost privit si oferit (y compris de catre suprasemnatul) ca exemplu – un exemplu de democratie interna de partid, un exemplu de rectitudine morala, s.a.m.d. Vorba olteanului, insa, « fuse, fuse si duse». Si se duse destul de repejor. De la alegerea ‘poetului’Marko Belala carma formatiunii (partid sau uniune culturala ?) altminteri destul de prozaice (si ce se mai aude de fabuloasele drepturi alea de autor deja incasate ? unde sunt cartile ?)UDMR a incremenit, vorba ceea, in proiect.
Nu-i vorba : din punctul de vedere al comunitatii si-a atins multe dintre obiective, ceea ce se cuvine salutat ca atare. Dar nici nu-i de mirare (n-am gasit alta rima :)). La urma urmei, e partidul cu cea mai indelungata prezenta la guvernare din ultimii douazeci de ani.Din punct de vedere politic, insa, si-a pierdut sufletul. Cand toata lumea iti spune ca ai ajuns o curva politica,on finira par y croire. Or asta, la o formatiune politica care (pardon, n-am gasit alta cacofonie) se pretindereprezentanta comunitatiie mult. Mult prea mult. UDMR a fost si este in Romania, usurel paradoxal,singura formatiune cu sansa unei reprezentari de moda veche, corporatista. A ratat-o ieri.
Pe cand in restul lumii se intampla tocmai ceea ce nu trebuia sa se intample, la Congresul UDMR se intampla exact ceea ce trebuia –Kelemen Hunor, pupilul luiMarko Bela, a fost ales presedinte din primul tur. Asteptam macar doua tururi. N-a fost sa fie. Rautaciosii ar spune ca nu degeaba stau ungurii bine la rata de sinucideri (iertata-mi fie gluma proasta).
Caministrul Culturii, Kelemen Hunor, era favoritul acestei curse electorale, se stia. Surpriza, insa, a fost alegerea sa din primul tur de scrutin. Vorba ceea :Daca nici ungurii, atunci cine ? Daca nu acum, atunci cand ?
Cand ungurii dinlauntru incep sa rasteasca la ungurii din afara – vezi, printre altii,L
