Reka Szabo a fost inclusă de Federaţia Internaţională de Scrimă în topul celor mai valoroşi 100 de scrimeri din toate timpurile. Alături de ea mai sunt cinci români: Ana Pascu, Laura Badea, Mihai Covaliu, Kuki Petru şi Ioan Pop
Reka Szabo spune că medalia cea mai valoroasă este aurul de la Mondialele din 1994
Şase români au onoarea de a fi incluşi în Hall of Fame-ul FIE din toate timpurile, iar ProSport şi-a propus să vă spună, printr-un interviu, povestea fiecăruia. Prima este Reka Szabo, multiplă campioană mondială la floretă în anii '90.
Reka Szabo şi-a petrecut o parte din concediul de vară în România, alături de soţul ei, Vilmos Szabo, şi de fiul lor cel mic, Mark. Stabiliţi de 20 de ani în Germania, la Dormagen, între Dusseldorf şi Koln, cei doi lucrează ca antrenori de floretă la copii. Totuşi, înainte de a pleca înapoi în Germania, Reka Szabo, completată în unele locuri de Vilmos, ne-a acordat un interviu în exclusivitate.
De ce aţi plecat din România?
Atunci nu aveam condiţiile pe care le au sportivii acum. Era un lucru destul de comun să fii campion mondial în anii ’80 - ’90. Şcoala românească de scrimă avea o mare tradiţie, dar nu eram la fel de mediatizaţi ca sportivii de azi. Şi nici premiile nu erau precum cele de azi. Dacă am fi luat banii care se dau acum, cred că nu am fi plecat niciunul. Am fost şi noi recompensaţi, dar nu chiar aşa. Dar vreau să subliniez că nu am plecat din cauza banilor. În România am fost ajutaţi de părinţi şi nu avut lipsuri. Am mers mai mult din curiozitate. Iniţial nu ne-am pregătit pentru aşa ceva. Banii pe care i-am primit atunci în Germania au fost foarte puţini. Am plecat oficial, cu contract de antrenori, dar şi eu, şi Vilmos aveam jumătate de post. În primii ani, contractul se reînnoia la fiecare 12 luni.
Cum a fost adaptarea în Germania?
Nu a fost chiar uşoar
