Scriitorul, care a scris pamflete necruţătoare şi a impus tableta ca specie literară, a străbătut un drum contradictoriu, fiind arestat pentru ofensele aduse nemţilor şi reabilitat în vremea comuniştilor. „Un rol l-a jucat pecuniarul. Arghezi se lăsa plătit, din ce în ce mai gras, şi nu pregeta să plătească, la rândul lui, poliţe celor care-i tăiau subvenţia“, spune Nicolae Manolescu, în „Istoria critică a literaturii române“.

Biserica nu l-a iertat nici azi pe Tolstoi Părinţii scriitorului născut la 21 mai 1880, în Bucureşti, sub numele de Ion N. Theodorescu, au fost originari din judeţul Gorj, „cel mai sărac şi mai pietros din regiune", după propria mărturisire, cu „ţărani primitivi" şi un „folclor admirabil":„Cu vocabularul restrâns al cuţitului îşi aranjau ei tărăşeniile de dragoste sau interesele. În ce mă priveşte, cred că şi eu port în umbră o părticică din acest cuţit familial". Sub pseudonimul Ion Theo (Ion Theodorescu), a debutat la 16 ani cu poezia „Tatăl meu" publicată în „Liga Ortodoxă" a lui Macedonski (nr. 4 / 1896). Poetul a scris şi pentru alte reviste macedonskiene („Revista modernă",„Viaţa nouă") poezii influenţate de şcoala simbolisto-instrumentalistă. Macedonski i-a apreciat „cutezanţă fără margini", dar şi tehnica versificării, la acea vârstă fragedă. De altfel, la cenaclul lui Macedonski îl va cunoaşte pe Grigore Pişculescu (Gala Galaction), cu care va rămâne prieten apropiat peste şase decenii , „ca doi plugari vecini, întâlniţi primăvara pe brazdă şi aprinzându-şi unul de la celălalt luleaua". A fost prieten bun şi cu pictorul Ştefan Luchian, fiindu-i acestuia alături în momentele grele ale bolii. Numele de Arghezi, provine, potrivit scriitorului, din Argesis - vechiul nume al Argeșului, dar pseudonimul ar putea proveni și din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza, potrivit criticului Ovid S. Crohmălniceanu. Relaţie contor