Primim la redactie
Alti oameni, cu alte pareri
Ca in fiecare an, si in 2007 anuntarea nominalizarilor la Premiile UNITER a facut sa curga o cantitate considerabila de cerneala tipografica; nici mai multa, nici mai putina decat altadata. (Hm - n.red.) Unul dintre articolele care au lansat o suita de intrebari este "Oameni cu pareri", semnat de doamna Alice Georgescu in Ziarul de duminica, numarul 9(341)/2 martie 2007. Ca membra a juriului, am simtit nevoia sa ofer cateva raspunsuri (unele se potrivesc si altor interogatii, rostite sau doar gandite de breasla) si sa formulez noi intrebari. Iata-le.
Agitatia starnita anual, fara exceptie, demonstreaza cat de pretuite si de ravnite sunt distinctiile UNITER. Toata lumea e nemultumita: cei ce nu-si regasesc numele pe lista sufera si incep sa caute nod in papura celorlalti; unii nominalizati protesteaza si ei, din motive de tipul "de ce pentru spectacolul... si nu pentru...?", "de ce la categoria... si nu la categoria...?", "de ce...?"; restul lumii teatrale chibiteaza, intocmind propriile liste cu cine "ar fi trebuit" nominalizat, opinand prin gazete pe tema "cum trebuia procedat"; cativa critici, foarte, foarte putini, isi bat capul sa sesizeze ce anume se vede dincolo de tabelul cu nominalizari, ce se petrece cu teatrul nostru, ce ar trebui facut. Evident, "vinovat" de aceasta adanca tulburare a apelor e juriul. Anatemizat rapid si fara drept de apel, e ultimul care apuca sa mai spuna ceva. Slava Domnului, vremea in care unanimitatea era obligatorie si impusa "de la centru" a apus, iar acum pluralismul judecatilor axiologice e nu doar benefic, ci chiar obligatoriu. Or tocmai juriului, celui caruia i s-au incredintat scanarea si judecarea productiilor autohtone, i se contesta dreptul la opinie si argumentare!
Ca om de teatru nu pricep (si pace): de ce anumite spectacole "ar fi treb
