Foto: Thinkstock Lumea e construită să nu uite de sfadă, aşa că bolboroseşte omenirea în contraziceri şi, probabil, dacă nu ar exista păreri pro şi contra ideile nici nu ar progresa. Mersul înainte se naşte din "concubinajul" dintre minus şi plus, din iubirea dintre contrarii chiar dacă, de fapt, ele ar fi bănuite de divorţ. Aşa că un capitol important cum este cel al vaccinului nu putea să scape de ping-pong-ul laudelor, dar şi al reproşurilor.
Există o serie de specialişti, mulţi dintre ei naturişti, care susţin sus şi tare că vaccinarea nu este necesară, nu este utilă, ba, din contră, este chiar nocivă. Pe bună dreptate, li se pune în faţă acestor contestatari o realitate evidentă. De exemplu, prin vaccinare nu se mai aude nimic de acele înfricoşătoare epidemii de poliomielită care omorau copiii sau îi lăsau cu grave invalidităţi, unii abia putând schiţa câţiva paşi. Astăzi, îmbolnăvirile de poliomielită practic au dispărut. Şi un alt exemplu la îndemână este cel al răspânditelor hepatite cu virusurile B şi C. Ştiinţa a descoperit vaccinul împotriva virusului B şi inspirată a fost măsura luată în anul 1994 de a fi vaccinaţi toţi nou-născuţii din România. De atunci, incidenţa infectării cu virusul B a scăzut în România de la 12% chiar la 5%. Din păcate, nu acelaşi efect spectaculos în reducerea numărului de pacienţi se întâmplă şi în cazul virusului hepatitic C, fiindcă ştiinţa mondială nu a găsit ac de cojocul acestui virus. Aşadar, vaccinul nu a fost realizat încă.
Contestatarii susţin că nu vaccinarea a făcut să dispară o categorie de boli, ci maladiile parcurg cicluri de maximum şi minimum şi pasămite împuţinarea unora este o consecinţă a refluxului din evoluţia pe termen lung a unor boli. Cu alte cuvinte, vaccinurile sunt puse iarăşi de aceşti opozanţi în banca acuzaţilor. Se zice cum că mileniul în care am intrat va fi perioada de r