Într-o Românie plină de confuzii, anxietăți, incertitudini și frustrări, mulți consideră claritatea morală un lux inutil. Se îmbracă adeseori măști menite să inducă în eroare, politic, ideologic, psihologic. Dacă le amintești acestor sceptici că valorile și ideile contează în politică, îți zâmbesc omniscient și te consideră un naiv incorigibil.
In ce ma priveste, stiu bine ca fara repere valorice, politica este o indeletnicire frivola si, nu o data, iresponsabila. In acest sens, reafirmarea valorilor dreptei anti-totalitare, democratice, mi se pare un exercitiu de o maxima actualitate. In cadrul acestei rubrici voi insista tocmai asupra rolului ideilor in actiunea politica si voi incerca sa demistific atatea imposturi cu care ne este dat sa ne confruntam.
Exista carti menite sa ne scoata din inertie, din comoditatea sterila a stereotipurilor de gandire si a prejudecatilor impietrite. Ionut Sterpan si Dragos Paul Aligica au reusit sa construiasca, gratie viziunii volumului despre dreapta intelectuala aparut in 2011 la Humanitas si calitatii remarcabile a contributiilor, o asemenea carte. Se vorbeste mult in Romania si in intreaga lume post-comunista despre traditii ideologice, despre adeziuni doctrinare, despre distinctiile dintre dreapta si stanga. Plutesc insa numeroase ambiguitati, se invoca genealogii fictive, ereditati contrafacute. Dar cel mai grav este ca discursurile, de prea multe ori, sufera de ceea ce Constantin Noica deplangea atunci cand vorbea de lautarism. Am spus-o despre analiza comunismului, o spun si aici: a trecut timpul aproximatiilor grabite, al efluviilor moralizante, este acum ceasul expertilor, al celor care chiar stiu despre ce vorbesc.
Cartea mentionata este o pledoarie pentru diversitate. Celor care incearca sa atribuie dreptei conservatoare sau liberale un coeficient de innascut si incurabil radicalism, d
