Adrian Cioroianu crede că mai degrabă agenţii sovietici, decât securiştii români, au generat devastările care au determinat minerii să „viziteze“ Capitala. EL spune că, în 1990, pe când era încă student la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti, a participat în mod frecvent la manifestaţiile din Piaţa Universităţii.

Oscilând între postura de istoric şi cea de participant la evenimente, fostul ministru de Externe al României a analizat pentru „Adevărul" fenomenul „Golaniadei" şi Mineriada din 13-15 iunie 1990.

Mai citiţi şi:

Misterele Revoluţiei: "Adevărul", două luni de dezvăluiri

Adrian Cioroianu mărturiseşte că mergea în Piaţă cu speranţa că „golanii" vor fi „agenţii provocatori ai unei treziri naţionale". Românii, însă, au preferat „liniştea", iar după 20 mai, data alegerilor câştigate lejer de Ion Iliescu şi Frontul Salvării Naţionale (FSN), şi Cioroianu, şi alţi „golani" mai puţin radicali s-au retras din Piaţă.

„Adevărul": Domnule Cioroianu, vă mai amintiţi cum a început fenomenul „Piaţa Universităţii"?

Adrian Cioroianu: Cred că a apărut odată cu acel miting din 22 aprilie al Partidului Ţărănesc. O parte dintre cei care participau n-au mai vrut să părăsească Piaţa.

În 1990 eraţi student la Istorie. Aţi luat parte la manifestaţiile din Piaţă?

Da, mergeam aproape în fiecare seară împreună cu colegii de facultate. Partea cea mai frumoasă a fenomenului a fost înainte de alegerile din 20 mai. Atunci aveam speranţa că „Piaţa Universităţii" ar putea schimba destinul alegerilor. Era limpede că Ion Iliescu se bucura de o mare simpatie în ţară. Noi credeam că oamenii ceilalţi nu s-au trezit. Că vom putea fi agenţii provocatori ai unei treziri naţionale prin această manifestaţie.

Care era atmosfera?

Uneori se adunau mii de oameni. Te simţeai ca pe un stadion p