Etnologii spun că, în Ardeal, Sfântului Nicolae i se mai spune şi Sânnicoară, că până la Marea Unire exista obiceiul colindatului, de 6 decembrie, a acelor gospodari care purtau numele sfântului. În judeţul Cluj există un sat numit Sânnicoară, situat la mai puţin de 10 kilometri de Cluj. Însă, în„satul Moşului“, tradiţiile sunt o amintire.
Sânnicoară (în maghiară Szamosszentmiklós) este un sat din comuna clujeană Apahida care apare şi pe
Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 sub numele de „Sz. Miklos“.
Numele localităţii provine de la Sfântul Nicolae (Nicoară).
„În popor, în zona Ardealului, Sfântul Nicolae e numit Sânnicoară. Există şi o colindă a lui Sânnicoară unde se vorbeşte despre o corabie care salvează sufletele de la înec“, spune etnologul Aurel Bodiu.
1363, primul „buletin“. Mai multe nume
Prima atestare documentară a satului clujean Sânnicoară este 1363, când apare ca „Villa Zenthmiklos“. Secolul al XIV-lea este bogat în denumiri, toponimul mai apare în două variante: „Zenthmilos“ şi „Hospites de Sanct Nicolao“.
În Evul Mediu a fost un sat preponderent maghiar şi a aparţinut domeniului familiei Mikola din Someşeni. O lungă perioadă de timp a rămas fără locuitori, prin 1600, iar în secolul al XIX-lea a fost repopulat cu locuitori preponderent români.
Tradiţii vii în satul vecin
Acum sunt circa 1.500 de oameni. „Din păcate nu se mai păstrează tradiţiile, ca mai demult. Slujesc la Sânnicoară de 36 de ani“, spune preotul din sat, părintele Viorel Luca.
Un sat cu tradiţii din aceeaşi comună este Dezmir, unde „fiii satului“ au creat o asociaţie prin care păstrează vii tradiţiile şi care a derulat mai multe proiecte europene în acest sens.
Însă informaţii despre Sânnicoară (foto dreapta, sursa: facebook) se găsesc şi pe pagina de facebook a localităţii.
Etnologii mai spun că în judeţul
