Mircea Sandu a reușit să scape de cel care acum 6 ani îl ajuta să rămînă președinte la FRF. La Casa Fotbalului se vorbește iar românește

Plecarea lui Ionuț Lupescu la UEFA nu va face gaură în cerul înstelat al fotbalului românesc. Unii se vor bucura, alții vor regreta, celor mai mulți exilul lui Lupescu le va fi indiferent. Dar fostul director general al FRF nu este un personaj obscur, care dispare pur și simplu din peisaj către o destinație incertă. EL SE REPLIAZĂ LA NYON ÎNTR-UN POST DE ÎNALT FUNCȚIONAR UEFA, numit și plătit de organizația în al cărui conclav îl regăsim și pe Mircea Sandu. Spre deosebire de fostul său șef, ales după un război dur al alianțelor Est-Vest, Lupescu este primul român care intră în structurile forului continental pe cale profesională. O premieră mai importantă decît pare la prima vedere.

De ce pleacă Lupescu din federație? Pentru că după o neașteptată alianță cu Mircea Sandu, care îi înlesnea președintelui cîștigarea unui alt mandat în cel mai greu moment al carierei sale de tătuc al fotbalului românesc - candidatura de acum 6 ani a lui Gică Popescu -, a venit și clipa previzibilă în care Nașu’ se poate debarasa de el. Versat, Sandu nu mai dorește să împartă puterea cu un om tînăr, inteligent, fără scrupule și cu inițiativă managerială. Interimatul pe care Lupescu l-a asigurat în perioada cît președintele și-a îngrijit sănătatea a arătat că MIRCEA SANDU NU ESTE UNIC ȘI DE NEÎNLOCUIT. Fără să fie un filantrop, bănuit că a tras sfori în arbitraj, Lupescu a schimbat pe nesimțite organizarea feudală a FRF, a stabilit parteneriate și a pus pe picioare mecanisme financiare ori de imagine prin care federația a cîștigat bani în cea mai proastă perioadă postdecembristă a acesteia. În lipsă de rezultate și în plină criză mondială. Cu cît mai absent era președintele, cu atît mai prezent se arăta directorul general. În timp ce dinspre