La ora la care incep acest text, Bacalaureatul din 2007 (5 materii, 6 probe) a luat sfarsit. „Ultima proba de bacalaureat, liceul s-a terminat”, dupa cum rasufla, usurate, ziarele, pe hartie sau on-line.
Care ziare au scos la inaintare aceleasi probleme: subiecte prea dificile sau impropriu formulate, greseli rectificate sau nu de Minister in ultimul moment, subiectele de anul trecut date spre rezolvare anul acesta, comisii indulgente, telefoane mobile, fituici si manuale in salile de examene si, nu in ultimul rand, bani adunati pe catedre, in plic.
Mai intai, proba de la limba romana. Un subiect de sinteza dificil, care a stors, daca e sa ne luam dupa reportajele in curtea scolii, lacrimi si disperare din ochii si sufletele bietilor elevi. O afirmatie critica scoasa din context, marcata, insa, de autoritatea semnaturii lui Nicolae Manolescu.
„Traditionalismul nu e convertirea samanatorismului; traditionalismul e un stil, o formula inventata de poetii moderni iesiti adesea din scoala simbolismului". Ideea era „sa prezinti imaginarul poetic traditionalist intr-o poezie studiata”, in lumina citatului. O lumina confuza, imposibil de limpezit in absenta unei bibliografii. Dupa cum confirma, de altfel, chiar Nicolae Manolescu.
Fapt deloc lipsit de interes: pentru ca traim in epoca mass-media, autorii unor astfel de citate nu numai ca nu ocupa socluri de marmura, in holul Academiei, ci sunt si abordabili de ziaristi, pentru comentarii. Iata ce spune criticul: "Daca profesorii care l-au formulat si care predau la liceu au indicat o bibliografie critica, era foarte usor, daca nu, era foarte greu.
Este vorba despre un fenomen care se petrecea in urma cu zeci de ani (...) Ideea in sine este foarte simpla - traditionalismul este o formula noua care se revendica de la trecut".
De aici, o serie de probleme eti
