Alina Dumitru, vicecampioană olimpică la Londra, a avut parte de o galerie de suflet în drumul spre finala olimpică: părinţii ei, Mariana şi Ion. Dacă mama Alinei nu a putut să se uite la meci şi a făcut permanent naveta între sala de concurs şi holurile Arenei, tatăl a fost cel mai înfocat susţinător. Cei doi, veniţi la Londra cu ajutorul campaniei "Mulţumesc, mamă!" a celor de la Procter & Gamble, au fost bulversaţi de surpriza pe care le-a oferit‑o Alina: şi-a invitat şi fraţii la Jocurile Olimpice.

Drum în tăcere până la sală

"Nu cred că am puterea să mă uit la meciuri", spune Mariana Dumitru în loc de bună-dimineaţa. Este tăcută şi gânditoare, iar drumul până la sala de concurs îl parcurgem în tăcere. Nici soţul nu este mai vorbăreţ, pe faţa lui se citesc emoţiile, însă mărturiseşte că are încredere în fata lui şi stă liniştit. Odată cu intrarea în sala de concurs, mama Alinei nu are stare. Românca are liber în primul tur, sunt întâi meciurile de băieţi şi abia apoi urmează şi stelista să intre pe tatami.

"Ies un pic pe afară, nu mă simt prea bine, nu pot să stau aici", ne strigă deja de pe scări. Are ochii în lacrimi, vocea tremurată şi mâinile şi le frământă într-o stare de agitaţie continuă. "Aşa e ea, nu se poate uita. Îi trasmite Alinei toate emoţiile şi atunci mai bine stă departe", ne explică Ion Dumitru. El urmăreşte meciurile în picioare, atent la ambele saltele pe care se luptă. Tresare. Pe culoarul de intrare se vede cocul Alinei. "Urmează ea, gata, să vezi acum", ne atenţionează, după care strigă de câteva ori "Hai România!", "Hai Alina!". Tatălui i se alătură încă două grupuri de români şi toată lumea strigă la unison, "Alina, Alina!".

Supriza din Canada

Prima victorie şi, după câteva secunde, apare surâzătoare şi doamna: "Uff, greu a fost. M-am uitat un pic, însă când am văzut că a lovit-o şi jos, am ieşit repede