Unul dintre puţinii scriitori români care supravieţuiesc din scris, Filip Florian, vine cu o istorie fascinantă din vremea lui Carol I, în „Zilele Regelui”. Sursa: Credit/Mircea Struţeanu Al treilea volum al unuia dintre cei mai traduşi scriitori contemporani şi unul dintre puţinii care trăiesc „fericirea nesfârşită de a nu avea slujbă, program şi şefi”, Filip Florian (40 de ani), a fost lansat săptămâna aceasta de Polirom.

Cartea „Zilele Regelui” - despre care criticul Carmen Muşat anticipa că ar putea fi evenimentul editorial al anului - vine după alte două romane foarte apreciate, „Degete mici” (drepturile de publicare au fost preluate de prestigioasa editură americană Harcourt, pentru prima dată în România) şi „Băiuţeii”, scris împreună cu fratele său, Matei Florian. În 2009, „Degete mici” va apărea în Statele Unite, Slovenia şi Slovacia, după ce a fost tradus deja în germană, poloneză şi maghiară. Din drepturi de autor, lecturi publice şi alte manifestări, scriitorul îşi asigură libertatea de a scrie, fără constrângerile unui job. „Prefer să fiu nevoit uneori să mă împrumut, să nu ştiu de unde îmi vor veni următorii bani, dar să-mi văd de scrisul şi de ţăcănelile mele”, spune Florian. Herr Strauss şi Principele

„Zilele Regelui” - o „bijuterie de roman”, cum o numeşte Radu Cosaşu - ne „deturnează” de la realismul atotputernic printr-o istorie de secol XIX, în care destinul unui rege şi al unui dentist se leagă pe neştiute.

Undeva, într-un colţ al istoriei României, dentistul Joseph Strauss - adus la Bucuresci cu paşaport fals, ţinând strâns un coş de nuiele în care se culcuşise un motan – şi-a avut menirea lui. Când Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig de Hohenzollern-Sigmaringen, pe scurt Carol I, era pus pe tronul românesc, Herr Straus îşi tocmea meşterii pentru un cabinet pe Lipscani. Când regele avea „gingiile inflama