Florian Bichir: "Cine are curiozitatea să vadă pe ce personaje au mizat în teritoriu partidele se va lua cu mâinile de cap."

Regele Carol I a avut o slăbiciune pentru liberali, pe care i-a desemnat să guverneze ţara timp de decenii. Asta cu toate că era un conservator autentic, trăsătură specifică prinţilor germani. Marele gazetar Pamfil Şeicaru povesteşte în memoriile sale că Regele observase că marii proprietari de pământ - în majoritate conservatori - se comportau ca nişte boieri şi refuzau să accepte modernizarea României. Aşa că suveranul şi-a îndreptat atenţia spre mica burghezie. Şeicaru povesteşte cu umor că Regele ţinea neapărat să discute cu fiecare prefect în parte. Ajunşi în sfârşit la putere, conservatorii s-au prezentat şi ei cu echipa de prefecţi la Palat. După ce i-a cântărit îndeajuns, Carol I nu şi-a putut reţine insatisfacţia vizavi de calitatea oamenilor şi i-a reproşat acest lucru preşedintelui Consiliului de Miniştri (titulatura de atunci pentru prim-ministru). Răspunsul lui Lascăr Catargiu va rămâne în istoria anecdotei politicii: „Aiştia sunt, Măria Ta. De unde alţii? Să aduc de la Viena?“.

Implacabil, istoria se repetă. Şi astăzi partidele au doar la centru un mănunchi de personalităţi, restul membrilor fiind doar nişte semidocţi. Slugi ale partidelor, căprari în teritoriu. Cine are curiozitatea să vadă pe ce personaje au mizat în teritoriu marile partide se va lua cu siguranţă cu mâinile de cap. Traseişti politici, infractori de ultimă speţă cu dosare la DNA, agramaţi care au alură de aristocraţi locali. Nu degeaba li se spune baroni. Din nefericire, liderii partidelor cunosc această situaţie şi nu doar că o îngăduie, ci o şi încurajează. Un veritabil om politic român va prefera întotdeauna un escroc, un fante de provincie unui profesor universitar din urbe. Şi o face pentru voturi, pentru banii cheltuiţi în campanie,