Frumuseţea sportului nu depinde de dimensiunea mingii, ci de magia secundelor
Prezent. Serbia, ianuarie 2012. Nu. Nu încă. Încă mai putem cîştiga! Ulrik Wilbek cere timeout. Ulrik Wilbek este preocupat. Preocupatul domn Ulrik Wilbek este antrenorul naţionalei de handbal masculin a Danemarcei. Ulrik Wilbek a fost şi antrenorul naţionalei feminine a Danemarcei. De fapt, el este creatorul minunii daneze în handbal. Povestea a început în 1991, cînd Wilbek, un tînăr de 32 de ani, era numit antrenorul naţionalei de junioare a ţării sale. Junioarele au devenit senioare. Cu el în funcţie, au urmat titluri olimpice, mondiale, europene. La fete, apoi la băieţi. Ca să cîştigăm timp şi spaţiu, poate şi ca o formă de respect, lui Ulrik Wilbek îi vom spune de acum încolo Antrenorul.
Timeout. Antrenorul vorbeşte calm, cu autoritatea omului care ştie meserie. A bărbatului care nu îşi pierde capul. Cele cîteva zeci de secunde rămase din joc au îngheţat pe tabelă. Antrenorul explică, Lindberg şi ceilalţi jucători îl ascultă. Şi ei sînt calmi. Se află cu toţii în ceea ce se cheamă o situaţie limită. Macedonenii conduşi în teren de formidabilul Lazarov i-au egalat pe final de meci, deşi ei, danezii, dominaseră o bună parte din cele 60 de minute ale partidei. Tabela arată 32-32, iar egalul i-ar scoate definitiv din cursa pentru medalii pe vicecampionii mondiali. Ca şi Franţa, Danemarca a mers prost în grupe.
Macedonenii au posesia. Au mai rămas vreo 20 de secunde dintr-un meci e-lec-tri-zant. Ex-iugoslavii trag de timp cu o naturaleţe sută la sută balcanică, forţează faulturi de la 9 metri. Sînt vicleni, puternici şi necruţători. Cînd au mai rămas 9 secunde, ba nu, 7!, execută încă un 9 metri. Au intrat în prepasiv, deci trebuie să arunce. Portarul danezilor apără cu un reflex pe care unii l-ar încadra în fişa postului. După mingea respinsă plonjează unul dintre