Blocind planul de pace pentru Siria, guvernele de la Moscova si Beijing isi deterioreaza capitalul de simpatie in lumea araba.

Rusia si China au facut uz de dreptul de veto in Consiliul de Securitate ONU, impiedicind adoptarea unui proiect de rezolutie ce condamna in termeni duri regimul presedintelui sirian Bashar al-Assad. Initiat de Liga Statelor Arabe (LSA) si sprijinit de puterile occidentale, proiectul a intrunit sprijinul a treisprezece din cei cincisprezece membri ai Consiliului de Securitate, lasind Moscova si Beijingul intr-o situatie de neplacuta izolare. Linia actuala a LSA in acest dosar este in mare masura conturata sub influenta monarhiilor din Golf, care doresc prabusirea lui Bashar al-Assad nu doar pentru ca ii oprima pe suniti, ci si pentru ca este principalul aliat regional al Iranului, marele adversar al monarhiilor traditionaliste din zona. La aceasta atitudine s-au raliat tarile aflate in tranzitie sau in pragul unei tranzitii politice, precum Tunisia, Marocul sau chiar Egiptul, care se simt datoare sa se delimiteze de dictatura brutala de la Damasc. In fine, in grade diferite, toate tarile cu populatie sunita au sprijinit impunerea unei mai mari presiuni asupra lui Assad, al carui regim se bazeaza pe dominatia minoritatii alawite asupra majoritatii sunite. Ultimele luni au aratat ca in cazul Siriei LSA a privilegiat o abordare mult mai prudenta decit in cel al Libiei, iar aceste retineri au reiesit foarte clar din activitatea echipelor de observatori trimise de LSA pentru a investiga situatia de pe teren. Aceasta reticenta vine in primul rind din considerente geopolitice (proximitatea Israelului si a Iranului), din lectiile desprinse din cazul libian, dar si din teama difuza a multor state-membre ca organizatia se transforma intr-un vehicul pentru „schimbarea de regim", un concept ce provoaca frisoane nu doar la Moscova, ci si in multe al