Nu vi se pare că fotbaliştii Stelei au suferit destul pe teren pentru a mai fi şi criticaţi?
Cam la ora la care fotbaliştii Stelei se pregăteau pentru colazione, uşor plictisiţi, dar bine energizaţi şi încrezători, nişte oameni din sport făceau şmotru la sala de atletism de la Complexul Lia Manoliu. Trebuie precizat aici că potrivit unei idei învechite, şi fotbaliştii ar fi tot oameni care aparţin sportului. Greşit, ei sînt fiinţe-patrimoniu. Poate că pe vremea cînd Steaua bătea pe Dortmund, acum 55 de ani, o fi fost aşa. Posibil ca pe atunci fotbaliştii aceia tunşi regulamentar să fi fost nişte sportivi ca oricare alţii. Ienei, Apolzan, Alecsandrescu şi Cacoveanu nu aveau însă charisma lui Tănase, Popa şi Bourceanu. Nici un patron care să-i mîngîie pe creştet după ce în vîrful acestuia le apăruse cîte un cucui cît casa. Nu fuseseră cuminţi şi se obrăzniciseră să se joace de-a 3-4-3 cu nemţii. Na, na la poponeţ? Aş, puţin zăhărel să nu le scadă glicemia copiilor!
Cam la ora la care fotbaliştii Stelei ieşeau pe teren în uralele a peste 50.000 de suporteri, Gabi Szabo se odihnea ca un om care dăduse toată ziua cu mătura. Luaţi ad litteram totul, şi marea campioană, şi mătura. Nu e nici o figură de stil, Gabi a rupt două mături încercînd să înlăture mizeria de la sala de atletism din cadrul Complexului Lia Manoliu. Nu singură. Împreună cu Sorin Matei, cu Nicoleta şi Costel Grasu, cu Oana Pantelimon. Alături de antrenori despre care nu vom şti niciodată în ce sistem îşi pregătesc sportivii, dacă poartă cămăşi norocoase ori ce bunătăţi gătesc ei familiei la micul dejun.
O mînă de oameni s-au gîndit că e timpul să lupte cu igrasia unei săli de sport. Cu igrasia din minţile conducătorilor unui stat blocat în pregătirea alegerilor care nu vor schimba decît chipurile şacalilor. Muncă patriotică, asta sună al naibii de comunist, mai ales în memoria celor c