(România - sex în plex) Diferenţa dintre un decolteu larg şi un topless este atît de mare încît generaţii şi generaţii de bărbaţi moderni, privind din greu, au trudit la soluţionarea acestei teribile dileme: de ce anume decolteul atrage, totuşi, mai mult? De ce anume el plictiseşte mai greu? Ce anume te face mai receptiv şi mai interesat pe stradă, cînd vezi despicătura unei fuste pe picior, decît pe plajă, unde vezi fese în textilă cît cuprinde? (Vi se pare facil începutul? Staţi să vedeţi continuarea!) Sanda Ladoşi, cîntăreaţă româncă, s-a dus la turci, la concursul Eurovision, şi - în ciuda aşteptărilor pline de pulpa unor fructe visate - a obţinut un punctaj modest. Piesa poate că nu era rea; votul poate că nu a fost foarte corect; dance-ul trupei poate că nu a fost cel mai deşucheat; solista poate că nu a fost în forma cea mai bună; reacţiile presei de după poate că nu au fost cele mai corecte; dar rezultatul, ca atare, rămîne unul singur. De ce anume, într-o ţară cu multe probleme, aflată în an electoral, întreaga presă naţională dădu prima pagină cu largheţe, preţ de o zi, acestui eveniment? - iată o altă întrebare. Sanda era, pe scena turcă, blondă şi super-sexy, iar pe cît vocea dădea rateuri pe-atît şoldurile erau mai unduitoare, buricul mai vizibil prin dantela neagră, iar picioarele mai săltăreţe. Povestea acestui eşec este, de fapt, povestea unei nevroze naţionale. Iată cum. Media din România, de ani de zile, difuzează un video-discurs foarte sexual, plecînd de la ideea - în esenţă, discutabilă - că această exhibare aduce rating şi că acest TV-peisaj ar fi unul foarte modern. Pentru legitimarea acestei idei strîmbe se folosesc alibiuri istorice şi sociologice de-a valma. Istorice, pentru că se dă vina pe comunism, inevitabil. Dacă ţaţa Leana, ex-prima doamnă, avea migrene cînd vedea picioare goale la televizor înseamnă că acum trebuie să răzbunăm