Atributele democrat-urbanistice ale României par să fie, în ultimii 20 de ani, vilele prospere, blocurile de tip zgârie-nori şi bisericile. Sursa: Mihnea CiuleiSursa: ALATURARE
1 /. Numai în Bucureşti, pe Calea Dudeşti, se chinuie de câţiva ani să răsară trei biserici, pe distanţa a numai două staţii de tramvai. Două dintre ele impart aceeaşi limbă de teren, şi reprezintă în fapt aceeaşi biserică, una din lemn în care se ţin slujbe de câţiva ani, şi cealaltă din beton, cu hramul Sfânta Treime Dudeşti.
Biserica din beton are o autorizaţie de construcţie din 2004, dar ea nu e gata nici azi, în timp ce legea prevede că orice autorizaţie de construcţie nu are o valabilitate mai mare de doi ani.
Alături de cele două biserici se lăfăie pe aceeaşi parcelă un mic târg de maşini, în capătul căruia tronează o cruce, pesemne ca să înlesnească vânzarea de maşini.
Practica arată că în toate cazurile în care mai întâi a fost ridicată o bisericuţă din lemn, pe principiul “terenul e mic, nu distrugem spaţiul verde, doar amplasăm o mică bisericuţa din lemn, ca să aibă enoriaşii unde să se roage”, în câţiva ani ea a fost dublată de o construcţie mai mare şi mai agresivă la adresa mediului. Iar după finalizarea bisericii din beton comunitatea s-a ales cu două biserici de fapt, pentru că nimeni nu mai demolează micuţa construcţie din lemn.
Preotul: “Cum ne daţi bani, cum o terminăm!”
Mai departe, pe aceeaşi Cale Dudeşti, un schelet metalic amplasat pe o fundaţie solidă din beton s-a aciuat într-o curte, la nici doi metri distanţă de clădirea vecină – o firmă de birouri.
Scheletul va fi o biserică, după cum arată şi arhitectura, dar şi afişul de autorizaţie. La întrebarea când va fi gata biserica, preotul răspunde: “Repede, dacă ne daţi bani. Cum ne daţi bani, cum o terminăm!” .
Nu-
