EVZ rezumă 60 de ani de evoluţie a ideilor despre femei în spaţiul public românesc, aşa cum oglindeşte presa ultimelor şase decenii.
1 /.
O legendă ne spune că pe 8 martie 1857 lucrătoarele newyorkeze din industria textilă au ieşit în stradă pentru a protesta faţă de condiţ iile de lucru şi de salarizarea scăzută. Ne despart 151 de ani de această primă consemnare a evenimentului pe care am ajuns să-l serbăm astăzi ca fiind „Ziua Femeii“.
EVZ vă arată cum a intrat această sărbătoare în conştiinţa populară printr-un aliaj paradoxal de propagandă, drepturi sociale şi idealizări ale regimului comunist. Toate, desigur, reflectate în presa vremii.
Epoca „romantică“
1948.„Cu un elan vibrant şi cu o voinţă de luptă neclintită, 200.000 de femei au manifestat pentru apărarea păcii, pentru apărarea Republicii, pentru dezvoltarea relaţiilor de prietenie cu popoarele vecine în frunte cu URSS, pentru solidaritatea internaţională a femeilor şi pentru succesul FDP în alegeri“, îşi începe Catrinel Oproiu reportajul din paginile „României libere“, în 1948. Simbolistica e decisivă: „doar pe ici, pe colo câte o doamnă foarte împodobită priveşte fără să înţeleagă fluviul de bucurie care curge. Uneia dintre acestea, instalată la etajul II, o fată tânără cu obrajii îmbujoraţi şi cu un buchet de violete prins la reverul hainei îi strigă familiar: «Hai cu noi».
Doamna a aruncat o privire îngheţată şi s-a retras din balcon“. Lista celor care conduc mitingul din 1948 descrie ca o parabolă peste timp drama comunismului românesc: Constanţ a Crăciun, Alexandra Sidorovici, Stella Moghioroş, Liuba Chişinevschi, Florina Mezincescu, Eugenia Rădăceanu, Ghizela Vass (bunica actualului preşedinte al Camerei Deputa- ţilor, Bogdan Olteanu), Ecaterina Borilă. E un martie 1948 în care Ana Pauker „prinde“ prima pagină în „România liberă“, s
