Cristi Botgros, Alexandru și Ionuț Manciu sau cei patru copii ai lui Nicolae Glib sunt doar câteva exemple de urmași care au moștenit talentul părinților lor și au continuat tradițiile familial.

Celebra zicală „surcica nu sare departe de trunchi" se potriveşte de minune în cazul copiilor de artişti. Admirându-şi părinţii pe scenă, făcându-şi temele în culise şi petrecându-şi vacanţele în turneele părinţilor, ei ajung să-şi aleagă aceeaşi profesie. Aşa s-a întâmplat şi în familia Botgros, una dintre cele mai faimoase, dar şi statornice dinastii muzicale de la noi.

În casa maestrului Nicolae Botgros s-a cântat mereu. A venit în muzică din tagma lăutarilor vechi, pe vremea în care artiştii munceau ziua la câmp, iar noaptea urcau în căruţă şi mergeau să câştige o bucată de pâine pe la nunţi şi cumetrii. Vioara face parte din destinul familiei sale, pentru că după el, şi fiul, şi nepotul au luat instrumentul în mâini.

Cristian, băiatul lui Corneliu Botgros şi al Adrianei Ochişanu, este mândria bunicului şi cel în care maestrul îşi pune cele mai mari speranţe. „Am grijă să-i dau poveţe în fiecare zi. Merg cu el la ore, îl învăţ să se poarte frumos cu toată lumea şi să nu uite niciodată de cei şapte ani de-acasă", povesteşte dirijorul. „Sincer să fiu, Cristi ne-a depăşit în multe privinţe şi pe mine, şi pe taică-său. E abia în clasa a şasea, aşa că-l las să facă muzică clasică, să studieze tot de ce are nevoie un violonist adevărat. Suntem atât de mândri de el! Unde nu se duce, se întoarce cu premii mari. Vreau să-l văd absolvind Conservatorul, să ajungă mult mai sus decât mine. Şi sunt sigur că o va face", este convins conducătorul orchestrei „Lăutarii".

FOTO: Isidor și Nicolae Glib

„LA NOI ÎN CASĂ

TOATĂ LUMEA CÂNTĂ"

De câţiva ani, în familia Glib e şi mai puţină linişte. Şi asta pentru că fiul cântăreţului de muzi