Perechea româno-suedeză a pierdut în două seturi, 3-6, 4-6, în faţa dublului Jurgen Melzer/Philipp Petzschner, variantă care a lămurit încă de la primul meci al zilei soarta lor la Turneul Campionilor

Horia şi Robert au capetele plecate. E înaintea ultimului game al partidei de ieri. Melzer şi Petzschner privesc spre tavanul sălii. Pe umerii românului şi ai suedezului apasă îngrozitor scorul de pe tabelă, 6-3, 5-4 pentru austriac şi german. Simt că au mai jucat în piesa aceasta, doar că acum e mai întuneric şi nu nici un trofeu pe masă. În finala de la Wimbledon 2010, Melzer şi Petzschner îi învingeau la prima finală de Mare Şlem a perechii româno-suedeze.

Pînă în momentul în care pe unii tensiunea îi ţinea cu capul plecat, iar pe alţii cu ele sus se jucaseră 18 game-uri în care egalităţile şi mingile de break au fost puţine. În primul set, pînă la 4-3, fiecare dintre cei patru şi-a cîştigat serviciul. Şi a urmat Horia, un pic ezitant pe prima minge, secondat şi de unele execuţii mai puţin inspirate ale lui Robert, avantajul s-a risipit. Jurgen Melzer a închis prima parte. În acest moment speranţe de calificare mai existau, Horia şi Robert aveau nevoie de un singur set pentru a aştepta rezultatele din meciul de seară. Însă în game-ul trei apare din nou o gaură în jocul lui Lindstedt şi Tecău, permiţîndu-le lui Melzer şi Petzschner să fie mai aproape de prima victorie din grupa A.

În următorul game, Robert aruncă racheta şi se ceartă, era 30-30 şi unele lucruri se mai puteau întîmpla. Horia recuperase încrederea, servicii precise, voleuri distinse. Minutele şi game-urile treceau în favoarea adversarilor. Cînd au ridicat capetele din hardul albastru, Robert şi Horia au încercat să salveze ceva, dar partida avea să se încheie cu 6-3, 6-4. La fel şi drumul lor la Londra. Primul Turneu al Campionilor în care au reuşit o victorie în grup