S-a discutat pe larg, in ultimele zile, despre conflictul din Georgia – Osetia de Sud, insistindu-se asupra evidentei agresiuni ruse asupra statului georgian independent. Intr-un viitor articol, voi incerca sa anticipez citeva evolutii in aria teoretica a disciplinei Relatiilor Internationale, pe care le-ar putea precipita aceasta criza. Este vorba, in primul rind, de soarta conceptului de „conflict inghetat", un termen care parea a face cariera in cadrul disciplinei. In al doilea rind, de tentatia tot mai evidenta de a aplica lumii de astazi grila teoretica bine fundamentata in epoca Razboiului Rece, in care „destinderea" nu este decit o stare temporara in contextul unui conflict de putere intens si durabil. In fine, pornind de la evidenta eroare de judecata a presedintelui georgian Saakasvili, se poate discuta despre rationalitatea deciziilor de politica externa si nevoia de a cumpani intotdeauna dreptul si puterea. Ar fi, desigur, si alte consecinte in plan teoretic, care se vor desprinde de indata ce situatia se va reaseza, intr-un fel sau intr-altul. Astazi, insa, ma voi limita la citeva impresii „la cald". Acum, impresiile mele despre actuala criza - cu observatia ca, din motive obiective, nu am acces la propria biblioteca, nici la „arsenalul" informational si analitic pe care il folosesc, de regula, pentru „Euro-Grimase". Sint de acord ca am asistat (si inca asistam) la o agresiune militara a Rusiei impotriva Georgiei, cu scop de schimbare a regimului politic intern si reorientare a fostului satelit pe vechea orbita rusa. Violenta acestei ingerinte are si un evident caracter de descurajare - orice stat din „strainatatea apropiata" (concept care delimita, pe vremuri, sfera de influenta a URSS) poate pati asa ceva. De asemenea, evenimentele din Osetia de Sud - Georgia coboara pina aproape de ridicol frazeologia NATO despre beneficiile diverselor forme de coopera