Mardare a descoperit Elveţia înălţimilor şi aerul tare din inima Alpilor
Matterhorn, Weisshorn şi Monte Rossa au fost primii adversari ai rapidistului Ştefan Mardare. Moldoveanul s-a întîlnit întîi cu munţii în Elveţia, nu cu atacanţi, şi ei i-au dat ameţeli mai mari ca la meciurile din Liga Campionilor pe care le visează. La peste 2.300 de metri altitudine, aerul e tare, tare, mai bate şi vîntul şi-ţi înţeapă faţa cu ace reci. Fundaşul de 600.000 de euro a urcat îmbrăcat în pantaloni trei sferturi, "nu cred c-o să-mi fie frig", dar a simţit din telecabină temperatura în scădere şi sus, pe munte, s-a mirat: "Cîte grade or fi aici? E cam frig! Dar dacă am urca la 3.500 de metri? Se vede zăpadă şi pe aici, acolo trebuie să fie ca la Cercul Polar!".
“CE FRUMUSEŢE!”
Telecabina i-a trezit o amintire care i-a strîns inima un pic: "Am mai urcat cu telescaunul, la Piatra-Neamţ, şi s-a blocat la un moment dat. Asta pare să fie foarte sigură. Atunci am parcurs drumul de întoarcere pe jos, prin munţi". Cînd ascensiunea s-a terminat, a mers spre marginea platoului: "Doamne, cît de frumos e aici!". A glumit după ce a privit în jos: "Ce şanse are unul care se avîntă prea tare şi cade aici? E mişto rău, dar şi periculos. Ce-i drept, nu-i de glumă cu muntele!".
Adevăraţii pasionaţi traversau munţii la pas, îmbrăcaţi gros, spre înălţimi ori dimpotrivă, şi coborau fără să mai apeleze la telecabină. Norii se plimbau şi ascundeau, din cînd în cînd, şi oameni, şi munţi, şi corturi de popas. Mardare a simţit frigul şi şi-a adus aminte că era îmbrăcat în echipament de fotbal, nu pentru alpinism: "Aş juca un meci aici, cred că ar fi ceva inedit. Dar şi dacă am fi avut terenul de antrenament la o asemenea înălţime, pariu că jumătate din lot ar fi lipsit de la şedinţele de pregătire? Numai gîndul că trebuie să foloseşti zilnic telecabina...".
