Este un jurnalist talentat, cu fler, dar şi un lider de sindicat tenace. Deopotrivă se dovedeşte a fi şi un funcţionar public ireproşabil.
Atunci când s-a trasat hotarul dintre satul mehedinţean Corzu şi satul vecin din Dolj, Busu, Gabriel Niculescu avea 13 ani, dar se simţea cel mai puternic om din lume. „Stăteam cu un picior în judeţul Mehedinţi şi cu celălalt în Dolj“, îşi aminteşte jurnalistul severinean. De altfel, toată perioada copilăriei, cu vacanţele petrecute la bunicii dinspre mamă, în satul Corzu, ocupă un loc special în sufletul acestuia.
Clasele primare le-a urmat la Liceul Traian, unde era nelipsit de la toate concursurile şi întrecerile şcolare. În plus, era membru al Casei Pionierilor, unde activa la cercurile de navomodele, aeromodele şi electronică. În vacanţa dintre clasa a IV-a şi a V-a, Gabriel Niculescu a suferit un accident grav cu planorul, fiind la un pas de a-şi pierde viaţa. După luni întregi de spitalizare, s-a însănătoşit, dar a pierdut un an de şcoală. A continuat clasele V - VIII la Şcoala Nr. 10 din Severin, unde datorită profesorului Romanescu, a obţinut patru ani de-a rândul titlul de vicecampion naţional la atletism.
La sugestia dascălilor de aici a ales Liceul Industrial Nr. 1 din Severin. În timpul liceului, a absolvit Şcoala Populară de Artă, secţia regie - actorie, şi şcoala naţională şi internaţională de ghizi.
Din 1997 lucrează în administraţie
La sugestia profesoarei de limba română Elena Jianu, Gabriel Niculescu a ales Facultatea de Ziaristică. În anul 1978 semna primul articol în ziarul Severinului, „Viitorul“.
„Întotdeauna am adoptat o politică de echilibru, dar am luat atitudine atunci când reprezentanţii noştri semnalizau stânga, dar la primul colţ făceau dreapta. În anii ‘93-‘96 m-am opus derapajelor cu efecte devastatoare în economie, dar fiindcă mat