Valabilitatea dictonului conform căruia „ ştirile bune sunt ştirile proaste” prinde să apună. Pe la începutul anilor 1990, orice zvon despre scumpirea combustibililor se transforma într-o „bombă” de presă. Era întors pe toate părţile, se făceau calcule şi prognoze, se comenta cu îngrijorare.

Un cotidian, nou născut pe atunci, a publicat pe prima pagină o informaţie despre explozia iminentă a preţului benzinei, înainte de apariţia vreunei poziţii oficiale în acest sens. Celelate ziare au sărit ca opărite şi l-au acuzat că dezinformează opinia publică, că perturbă ordinea socială, că îl destabilizează pe preşedintele ţării. Aiuritor, dar s-a cerut intervenţia imediată a Procuraturii înseşi! După cinci zile, într-adevăr, benzina s-a scumpit. Consecinţa: cotidianul cu pricina a căpătat un enorm şi neaşteptat spor de încredere.

Astăzi, un asemenea mesaj pare a fi mai degrabă o non-ştire. Anunţarea recentei majorări cu 8% a preţului gazelor, care va atrage după sine sporirea preţurilor la carne şi lapte, nu mai tulbură pe nimeni. Asta chiar în condiţiile în care statisticile ne aruncă pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte nivelul de trai. Să fie vorba despre o neatenţie de vară, despre un halilulu debordant, despre faptul că, simultan, salariul minim va creşte cu 50 de lei şi se ieftinesc tarifele la roaming, despre nepăsare pur şi simplu? Bănuiesc că la mijloc se află altceva, cu mult mai grav: deprinderea noastră cu răul, difuzia lui în firesc, cosangvinizarea cu el şi investirea lui cu atributele normalităţii.

La o asemenea receptare aproape autistă a nefavorabilului cred însă că a contribuit fundamental un refren, cu pretenţii de panaceu, scăpat prin curte din cabinetele vestiţilor head-shrinkers americano-budist-oshoişti: „Gândeşte pozitiv!”. Orice s-ar întâmpla, gândeşte pozitiv! La început, am luat-o drept o sugestie binevoitoare, un fel de băta