Orientarea spre managementul crizelor a scos Alianta din mediul sau de referinta, cel euroatlantic. Cresterea importantei "securitatii cooperative" ar trebui sa intareasca aceasta tendinta a NATO de a deveni un actor global. In conditiile in care si Uniunea Europeana impartaseste o viziune similara despre securitate - desi termenul nu apare ca atare in Strategia de Securitate a UE din 2003 -, este de presupus ca intre cele doua organizatii se va ajunge la o mai buna conjugare a eforturilor. Noul Concept Strategic adoptat de Alianta Nord-Atlantica in noiembrie, la Lisabona, reprezinta o incercare normala de adaptare la circumstante politice si de securitate profund schimbate. O lectura efectuata in paralel asupra acestui text si a "predecesorului" sau - conceptul strategic adoptat in aprilie 1999, la summitul de la Washington - confirma ideea ca in ultimul deceniu Alianta a fost nevoita sa inoveze si sa se indeparteze, vrind-nevrind, de retetele cuprinse intr-un document izvorit dintr-o epoca ce tocmai se incheia. Se stie, in aprilie 1999 NATO era in plina campanie de bombardare a Iugoslaviei; la Kremlin inca mai conducea, macar cu numele, Boris Eltin; erau primiti oficial primii trei noi membri est-europeni; terorismul nu ocupa un rol atit de proeminent pe lista amenintarilor; si, desigur, Alianta nu se confrunta cu misiunea de a purta un razboi "neregulat" impotriva unui inamic precum talibanii afgani. Iar lista ar putea continua. Si totusi, vechiul concept strategic a ramas in vigoare un timp indelungat, poate prea indelungat. Are mai putina importanta, astazi, daca a fost vorba de imobilism institutional, de reticenta politica sau daca, pur si simplu, mentinerea sa a fost optiunea corecta. Mai degraba, optimistii ar putea saluta faptul ca dezbaterea pe marginea actualului concept a inceput foarte devreme si a fost una plina de continut. Un exemplu elocvent este re