Cine are chef să parcurgă discursurile lui Ceauşescu, ar fi şocat de inflaţia cuvântului „democraţie".

Cel mai crud dictator din istoria modernă a României credea despre sine că e un „democrat popular" şi că are susţinerea oamenilor. Dacă ascultăm discursurile lui Ponta şi Crin, puciştii postmoderni, descoperim aceeaşi referire obsesivă la democraţie. Oamenii ăştia au o nevoie urgentă de legitimare. Boicotarea referendumului de către PDL şi Traian Băsescu le aruncă în aer strategia. E adevărat că din data de 29 iulie seara, în cazul nerealizării cvorumului, şi sunt mari şanse să nu se realizeze, cei doi vor intra în vrie, chiar dacă vor încerca să scoată lumea în stradă, să spună că preşedintele nu mai are suport popular, că trebuie alegeri, tot vor avea o problemă.

Pe de altă parte, dilema USL pare fără rezolvare. Puciul parlamentar montat la începutul lunii iulie e păcatul originar care va arunca alianţa în aer. Orice ar face, sunt condamnaţi. Dacă rămân împreună vor avea puţine şanse să câştige alegerile din toamnă. În această campanie pentru referendum, trendurile au fost răsturnate, iar Antena 3 nu mai deţine monopolul informaţiei pe piaţa televiziunilor de ştiri şi oamenii au simţit pe propria piele ce înseamnă guvernarea USL.

De fapt, puciul şi referendumul au fost gândiri politice greşite care vor bubui întreaga clasă politică actuală. Ceea ce pentru locuitorii României nu e un lucru atât de rău. Frica de Justiţie a corupţilor din USL a dus la declanşarea unei crize care va întări până la urmă atât instutuţiile statului, cât şi independenţa magistraţilor.

De ce? Pentru că actorii politici, având nevoie de legitimitate, nu vor mai putea reacţiona brutal la deciziile judecătorilor care vor deveni extrem de atent monitorizate de opinia publică din România şi din UE.

Dacă referendumul este invalidat, nu cred că act