Acordeonistul Lucian Constantin face parte din Ansamblul Profesionist Doina Gorjului de mai bine de două decenii şi interpretează suite de dansuri populare din toate zonele ţării.

A iubit atât de mult meseria de acordeonist, încât şi acum, după 20 de ani de muncă neîntreruptă în cadrul Ansamblului Profesionist Doina Gorjului, Lucian Constantin poate să declare că instrumentul la care cântă este „prietenul său de suflet“. Acesta a copilărit în satul Pleşoiu, din judeţul Vâlcea şi, deşi a făcut parte dintr-o familie cu puternice rădăcini în folclorul românesc, maestrul muzicii populare nu şi-a împlinit atât de uşor visul de a deveni un instrumentist celebru. „Străbunicul meu Doană cânta la vioară, iar unchiul Mariei Ciobanu, Coadă, cânta la chitară. Apoi bunicul meu Lămbiţă Mitrănescu, un vestit lăutar din zonă, cânta împreună cu fratele Mariei Ciobanu, Mitică Ciobanu, la ţambal. Şirul s-a continuat cu Maria Ciobanu, regina muzicii populare româneşti, apoi tatăl meu Biţă cânta la acordeon şi mama Niculina Constantin cu vocea. Legătura de rudenie cu Maria Ciobanu este prin bunica dinspre tată, care era vară din fraţi cu mama dânsei. A fost un întreg arbore genealogic“, declară acordeonistul.

A învăţat singur să cânte la acordeon

Părinţii s-au opus iniţial şi au încercat să-l îndepărteze de această pasiune, însă Lucian Constantin a preferat să cânte pe furiş şi să înveţe să mânuiască de unul singur acordeonul. „Părinţii mei la început nu m-au lăsat şi îşi doreau să urmez şcoala. M-am dus la şcoală în sat şi apoi am făcut liceul la Slatina. Când veneam în vacanţă luam acordeonul pe furiş şi încercam să cânt, iar tata mă certa. În armată, după liceu, aveau acordeon în unitate şi o metodă de învăţare. De-atunci am început să studiez, de la 19 ani. Când am venit din armată, tatăl meu mi-a cumpărat primul acordeon, pentru că a văzut că nu are ce să-mi f