Braşoveanca este pasionată de iconografie naivă şi este membră a Asociaţiei Artiştilor Plastici din Târgu-Mureş.

Femeia a fost întotdeauna pasionată de pictură, însă părinţii ei şi-au dorit ca ea să devină o mare pianistă. Astfel, cu toate că picta tot ce putea de când era de-o şchioapă, primele cursuri de specialitate au fost cele de muzică.

„De mică am pictat şi am fost înnebunită după culori. Părinţii mei, însă, şi-au dorit altceva pentru mine, pentru că amândoi sunt profesori de muzică şi ar fi vrut să am aceeaşi pasiune cu ei", îşi începe Voichiţa povestea vieţii ei. La insistenţele celor care i-au dat viaţă, femeia a ajuns şi ea profesoară de muzică, meserie pe care a abandonat-o în urmă cu cinci ani, pentru că a considerat că nu i se potriveşte deloc domeniul. S-a reorientetat apoi către pasiunea vieţii ei.

„Am făcut un curs de pictură la Şcoala Populară de Artă şi, în urmă cu patru ani, am participat la un curs de iconografie pe sticlă, la Muzeul de Etnografie. M-a atras atât de mult această parte a picturii, încât de atunci am făcut peste 150 de icoane", spune pictoriţa. Femeia este pasionată de iconografia naivă şi nu se simte atrasă deloc de stilul bizantin.

„Îmi place sticla, pentru că sugerează transparenţă, strălucire şi îţi oferă libertate de exprimare foarte mare. Pictura naivă mi se potriveşte cel mai bine, pentru că eu consider că pare mai originală, unică. Ţăranii care pictau icoane nu făceau cursuri pentru aşa ceva, dar pictau cu sufletul şi aşa fac şi eu. Icoana bizantină are nişte reguli foarte stricte, care trebuie păstrate. Sunt foarte frumoase, dar acum nu se potrivesc sufletului meu", mai adaugă Voichiţa.

Lucrări nesemnate

Braşoveanca se consideră şi ea unul dintre continuatorii tradiţiei din ţara noastră. „Iubesc tradiţiile populare, tot ce ţine de cultura noastră şi vreau ca iconografia pe sticlă să nu se