Ne-am dat naibii! Ne-am amintit cât de demni, de bravi erau strămoşii noştri, cum stăteau ei cu pieptul gol în faţa duşmanilor, de sunau trâmbiţele îngerilor singure... Ne-am adus aminte că nu putem sta îngenunchiaţi în faţa Europei care vezi bine, huzureşte şi din banii noştri câştigaţi cu trudă în secole de împilare.
Am urcat demnitatea pe piedestalul cel mai înalt din toată istoria şi-am trimis la televizor arhanghelii răzbunării să pogoare pe infidela, nerecunoascătoarea, profitoarea Europă, invective, fraze sforăitoare, feţe sfidătoare. Căci, ce-ar fi ea Europa fără România, hă? Un fluviu fără deltă, un munte fără vârf, o mare fără valuri.
Toate reproşurile nedrepte care ni s-au adus, toate minciunile cu corupţia, cu lovitura de stat, cu plagiate, cu baroni locali nărăviţi de ani de zile la contracte cu statul, n-au fost decât pretexte să ne ţină Europa în şah, până facem ce vrea ea, până ne îngenunchează pe noi, cei mai drepţi dintre drepţi! Ce, parcă ei n-au corupţii lor? Ce vorbeşti, tată? Păi Germania e cea mai coruptă ţară din lume, s-au găsit nemţălăii să ne judece pe noi? Să vadă paiul din ochiul nostru înlăcrimat de durere în loc să vadă ditamai bârna din ochiu` lor ? Aşa ceva, nu se poate, vă zic eu... Germania ar trebui să tacă până nu deschidem noi gura să spunem ce ştim, aham...
Dacă stăm şi ne gândim bine, la noi nici nu există corupţie. Şpaga nu poate fi numită corupţie (de exemplu), ci un mijloc de supravieţuire rămas de pe vremea lui Ceauşescu (slăvită fie-i memoria!) când am fost nevoiţi să ne "descurcăm" cu o atenţie, o cafea Alvorada, un plic cu câteva sute şi alte fleacuri. Nici măcar nu-i zicea şpagă, ci "atenţie" şi asta dintr-o sensibilitate întâlnită doar la noi: una la mână, ca să nu supărăm primitorul de şpagă şi doi la mână, să ne simţim şi noi bine c-am făcut o faptă bună. Am dat atenţie cuiva.