Există credinţa că ouăle fierte şi roşite în această zi nu se strică pe tot parcursul anului, chiar mai mult, nu se vor strica niciodată. Tradiţia spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, când acestea l-au atins, s-au transformat în ouă roşii

O altă variantă fiind aceea că Sfânta Fecioară Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, a adus nişte ouă într-un coş, care s-au însîngerat stând sub cruce. Se povesteşte că, după ce Iisus a fost răstignit, rabinii farisei au făcut un ospăţ de bucurie. Unul dintre ei ar fi spus: ‘’Când va învia cocoşul pe care-l mîncăm şi ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus’’. Nici nu a terminat bine de vorbit şi ouăle s-au şi făcut roşii, iar cocoşul a început să bată din aripi. De Paşte, la români există obiceiul ciocnirii ouălor. Se ciocnesc numai ouă roşii după un anumit ceremonial, care în comunităţile rurale se păstrează fără abatere. Oul are trei părţi: vîrful (care se numeşte cap), partea opusă (dos) şi feţele laterale (coaste). În prima zi de Paşte se ciocneşte numai cap cu cap, a doua zi se poate ciocni cap cu dos, iar în zilele următoare dos cu dos. Ca regulă generală, primul care ciocneşte este cel mai vîrstnic bărbat de la masă sau o persoană mai în vîrstă, care ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mînă de un comesean, în timp ce rosteşte formula “Hristos a Înviat!”, la care se răspunde cu: “Adevărat, a înviat!”

Ouă înzestrate cu de puteri miraculoase

În tradiţia populară românească se crede că ouăle de Paşte sînt purtătoare de puteri miraculoase: ele vindecă boli şi protejează animalele din gospodărie. În dimineaţa primei zile de Paşte, copiii sînt puşi să se spele pe faţă cu apa dintr-un vas în care s-au pus dinainte un ou roşu şi un ban de argint, pentru a fi tot anul sănătoşi şi rumeni la faţă, precum oul de Paşte şi curaţi precum argintul. Se crede, de asemenea, că oul roşu