Francesca Schiavone a fost surpriza turneului din acest an. Nimeni nu-i dădea nici o şansă la victoria finală
Douăzeci de ani a muncit Francesca Schiavone pentru a ajunge la trofeul de la Roland Garros. Douăzeci de ani în care a gustat din zgură, dar nu de fericire. La aproape treizeci de ani triumful cel mare a venit. Trofeul Suzanne Lenglen, după ce a trecut în finală de Samantha Stosur cu 6-4, 7-6 (2). A venit într-o perioadă în care nici măcar italianca nu mai credea.
"Nu mi-am pregătit nici un discurs pentru că ştiu că atunci cînd fac asta nu-mi iese nimic. Am urmărit atît de multe finale la televizor încît nu pot spune decît că sînt foarte fericită", a spus Schiavone cînd zgura de la Paris încă îi simţea sărutul.
N-a putut povesti nici măcar ce a simţit cînd avea minge de meci, cînd victoria i se apropia. "Nu ştiu ce să vă spun. Ce spune Federer? Dar Rafa?", a adăugat Francesca. Micuţa italiancă de 1,66 m adoră să se uite la desene animate şi să zboare. O pasiune care a adus-o şi în postura de prima jucătoare din Italia care se impune în capitala Franţei. "Nu contează ce vîrstă ai. Dacă există dorinţa, oricine poate. Ea este exemplul că nu trebuie să fii o adolescentă minune ca să cîştigi un turneu ca aceasta", a spus Samantha Stosur, învinsa din finală.
Cine credea la începutul celor 15 zile de zgură că italianca va deveni campioană? Nimeni, nici măcar Francesca. În toată cariera cîştigase trei turrnee WTA, iar înainte de a triumfa pentru prima oară pierduse opt finale. În turneele de Mare Şlem nu reuşise să treacă de "sferturi".
"Ceea ce am făcut dovedeşte că poţi ajunge ceea ce îţi doreşti şi că poţi faci orice în viaţă. Asta mi s-a întîmplat mie", a dăugat Francesca, care este a doua "cea mai bătrînă" jucătoare care s-a impus într-un turneu de Mare Şlem. Ea este depăşită doar de Ann Jones
