Născut într-o familie de violoniști, a devenit unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați rapsozi pe care i-a dat Muntenia.

Puiu Jimblaru a îndrăgit vioara încă de când a făcut primii pași în viață. Ascultându-l pe tatăl său cum mângâia strunele viorii, a știut că asta vrea să facă în viață. „Tata a observat că am talent și, când abia împlinisem șase ani, a vândut vreo 20 de saci de grâu și mi-a cumpărat o vioară. Am studiat, inițial, alături de tata și, mai apoi, alături de maestrul Tudor Gruia, un mare violonist“ , rememorează Puiu.

După ce l-a însoțit pe tatăl său la nunți și botezuri, la vârsta de 17 ani dă examen pentru a fi admis ca violonist în ansamblul „Bărăganul“, condus de reputatul Nițu Albeșteanu. „M-am prezentat la examen și am luat 10 din partea juriului. Nu le spusesem ce vârstă am, pentru că știam că trebuie să ai 18 ani. Când au văzut că am doar 17 an, mi-au zis că îmi fac ștat separat de salariu, numai să fiu în ansamblu. Tata a fost copleșit de emoții la auzirea veștii“, spune, zâmbind, violonistul.

Spectacole în Franţa

După zile întregi de prepetiții, rapsodul a început turneele alături de ansamblul „Bărăganul“, în toată România, dar și în străinătate. Peste tot pe unde se auzea muzica lor, oamenii se înghesuiau să îi urmărească. „Țin minte că, în 1985, am plecat în turneu în Franța. Am susținut spectacole în Montpellier, Saint-Etienne, Strasbourg. Oriunde cântam, lumea era fascinată de repertoriul nostru“, spune Puiu Jimblaru.

Anii au trecut, iar, imediat după Revoluție ansamblul „Bărăganul“ s-a desființat, obligându-l pe violonist să își caute contracte pe cont propriu.

Citiţi mai multe amănunte în ediţia de astăzi a cotidianului „Adevărul de Seară“ Slobozia !