La doar 18 ani, Luisa Balaban a realizat o expoziţie individuală, lucru rar întâlnit în cercurile artistice unde maturitatea profesională primează. Împinsă de lipsuri, tânăra nu are timp de pierdut.

Luisa Balaban şi-a petrecut ziua dinaintea primei sale expoziţii cocoţată pe-o scară în Biblioteca Metropolitană din Bucureşti, luptându-se cu propriile tablouri. N-a acceptat niciun ajutor, a vrut să le agaţe singură, să fie munca ei până la capăt. „Un început de profesionist" A doua zi şi-a împletit părul, şi-a pus rochia neagră, din dantelă şi a aşteptat invitaţii, în mare parte profesori şi colegi de la liceul Tonitza. A primit flori şi laude. Niciun coleg din anul ei nu a mai reuşit până acum performanţa unei expoziţii individuale. „Doamna Ileana Dana Marinescu, artist plastic consacrat, mi-a spus: «Eşti un început de profesionist aici». A fost cadoul serii", povesteşte Luisa. A şi vândut patru tablouri din cele 26 la care a lucrat timp de un an. Aşa a plătit încă o lună de chirie. De la sfârşitul anului trecut, Luisa trăieşte de la o lună la alta cu teama că nu va mai avea unde să locuiască.

Click pe imagini pentru a vedea o colecţie impresionantă de tablouri realizate de Luisa Balaban

Crescută la Giurgiu de o mamă singură, bolnavă şi fără un serviciu stabil, într‑o garsonieră de 11 metri pătraţi, fără utilităţi, Luisa a venit la Bucureşti să se facă artistă. Era în clasa a V-a când a dat examen la Tonitza şi a intrat cu nota 10, după doar o oră de pregătire la desen. Aşa a început viaţa ei de „căministă", iar mai apoi de chiriaşă. Stabilitatea nu a făcut parte din ecuaţie, nici intimitatea de care are nevoie orice adolescent, darămite un artist.

Mama sa, care între timp s-a mutat cu ea în Bucureşti şi o întreţine făcând masaj şi reflexoterapie în particular, a încercat să obţină o locuinţă socială. A bătut pe la uşile primarilor, şi-n Bucur