Prezenţa primilor romi în Franţa a fost consemnată în secolul al XV-lea. Acest grup etnic se luptă şi azi împotriva discriminării şi condamnă tratamentul dur la care sunt supuşi noii imigranţi din Europa de Est.
Fotografia alb-negru arată un grup restrâns de oameni. Copiii stau pe pământ aproape de o sobă şi se uită miraţi în obiectiv. Bărbaţi şi femei, toţi cu păr închis, s-au grupat în jurul unor chitarişti. În fundal se poate ghici o căruţă cu coviltir. Baro, în vârstă de 36 de ani, a încercuit cu alb chipul bunicului său, şi-l arată pe chitaristul cu ţigara în colţul gurii. Este Django Reinhardt, întemeietorul jazz-ului european şi membru al marii familii franco-belgiene Manouche. Aceasta s-a stabilit în vestul Europei din secolul XV.
La fel ca şi Django Rheinhardt, Baro a copilărit în orăşelul Montreuil din apropiere de Paris. Cu câţiva ani în urmă a cunoscut-o pe Kake. Ulterior au descoperit că şi bunicul ei figurează în aceeaşi fotografie. Astăzi cântă împreună HipHop şi mixează ritmuri cu sunet de chitară şi vioară. Din texte răzbate mândria de a face parte din etnie şi supărarea provocată de discriminare, mai ales de când fostul preşedinte Nicolas Sarkozy a ordonat, în 2010, închiderea a zeci de tabere de romi.
„În timpul lui Sarkozy, oamenii au început să creadă că se poate spune ţigan împuţit pe drept cuvânt. Când preşedintele spune că ţiganii sunt cu toţii hoţi, că fură din pruncie şi trebuie băgaţi la închisoare, oamenii îşi zic că aşa trebuie să fie, de vreme ce preşedintele spune asta.”
Francezi de categoria a doua
Numele Sarkozy dă frisoane tuturor romilor din Franţa. Nu numai celor 20.000 de imigranţi din România şi Bulgaria, ale căror tabere improvizate sunt periodic închise de poliţie. Climatul s-a înrăuităţit şi pentru oameni ca Baro sau Kake, ale căror familii trăiesc deja de secole în Franţa. Ei au ce