Unul dintre cele mai bune calupuri editoriale din noua ediţie FP România (noiembrie/ decembrie) este cel despre participarea politică a minorităţii rome. Întrebând nu cu cine votează, ci de ce nu candidează am aflat că situaţia lor e asemănarea cu a românilor, nu cu a maghiarilor.
Multe şi adânci, problemele sociale/ economice ale romilor trebuie abordate la nivelul politic naţional. Tocmai acolo romii nu au o reprezentare adecvată – dedicată şi amplă. Am căutat potenţiali candidaţi romi pentru Parlamentul României – i-am găsit în partide majoritare ori străduindu-se să creeze alternativa politică etnică; sau preferând palierul comunitar şi civic. Fiecare arată, din alt unghi, mai tehnic sau mai dramatic, numărul şi gravitatea problemelor etniei. Începutul unei conversaţii FP România despre „Romii Europei”.
De ce nu există o reală „partidă” a romilor? Una cu succesele UDMR.
Damian Drăghici: Comunităţile de romi au specificul lor şi nu e nevoie să vină un antropolog sau un sociolog ca să ne spună că între comunitatea maghiară, de exemplu, şi cea a romilor sunt diferenţe notabile. De-a lungul timpului, s-au dat multe răspunsuri la această întrebare. Absenţa unui „UDMR” al romilor a fost pusă ba pe seama lipsei de organizare, ba pe seama lipsei de unitate în cadrul comunităţilor de romi.
În opinia mea, explicaţia este una mult mai profundă şi ţine de resorturi culturale şi identitare specifice. În primul rând, după cum puteţi observa, eu nu vorbesc despre comunitatea romilor, ci despre comunităţile de romi deoarece atunci când vorbim despre romi trebuie să ne referim la o largă diversitate de grupuri cu tradiţii particulare. O altă explicaţie ar putea fi legată de procesul de formare a culturii politice, nu doar la nivelul oamenilor obişnuiţi, ci şi la nivelul elitei romilor.
În fine, elementul cel mai important este că romii, chiar dacă îş