N-am sa scriu prea multe despre raport in sine, gasiti in acest articol si textul original si rezumat, un comentariu asupra lui si reactiilor pe care le-a starnit. Pe foarte scurt, Oxford Analytica (OXAN) “O mare parte din media a fost capturata de moguli, care par hotarati sa o foloseasca pentru a influenta politica in propriul lor interes”; raspunsul vizatilor “Huo! OXAN e un SRL raportul e scris de Mungiu la comanda lui Basescu. Huo.”
In ce ma priveste, raportul OXAN nu imi place. Un motiv e ca as fi vrut o analiza; nu imi place o insiruire de sentinte chiar daca multe dintre ele sunt de ordinul evidentei. Motivul principal al neplacerii mele este insa altul, iar raportul OXAN nu e primul care o provoaca. Nu imi place faptul ca (si) pentru acest raport problema principala a presei noastre tine de partizanatul politic. E acum o dezbatere pe Hotnews cu exact aceeasi idee. “Basescofobia fanatica”. “Ura cu tinta prezidentiala”. Jurnalistii mogulilor il ataca pe Basescu. Tot atatea versiuni al aceluiasi mod eronat de a pune, de a vedea problema. Nu spun ca afirmatia in sine e falsa, caci nu este, e o realitate pe care am remarcat-o si pe care am analizat-o si eu. Dar e o optica gresita sa crezi ca, cu cat o realitate e mai putin evidenta, cu atat e mai importanta. Ca efectul e automat mai putin important decat cauza.
Nu jurnalistii, ci patronii lor au eventual o disputa cu Basescu. Iar problema principala nu e ca interesele patronilor determina directia editoriala. Problema principala, si efectul acestei cauze, este ca presa din Romania are o disputa, nu cu presedintele, ci cu minima deontologie a profesiei. Jurnalistii mogulilor nu se bat cu Basescu, ci isi bat joc de ceea ce ar trebui sa fie munca lor. Asta e efectul care nu se mai vede (si) pentru ca reprosurile stau fixate pe cauza.
Iar reactia mediatica la raport e poate cel mai bu