Aurelia Brădeanu nu a încetat nici un moment să creadă că Vîlcea poate ajunge în semifinalele Ligii. I-a fost teamă doar că echipa s-ar putea destrăma într-un moment nefericit
Una din piesele puzzle-ului perfect gîndit de danezul Jakob Vestergaard la Budapesta: Aurelia Brădeanu. Om de bază în apărare, a jucat excelent şi în atac, marcînd de patru ori. Multe alte pase decisive. La final, după succesul clar, la 7 goluri, 30-23, pe faţa centrului vîlcean a apărut zîmbetul. De fapt, ce zîmbet?! Faţa îi radia de fericire şi parcă avea şi lacrimi în ochi!
- Mika, victorie la Budapesta, una mai clară decît v-aţi gîndit, nu?
- Da, sincer nu mă aşteptam să batem la şapte goluri, dar la victorie ne-am gîndit tot timpul. Cu gîndul ăsta ne-am dus, să cîştigăm, să continuăm, să mergem mai departe, să ne calificăm.
- A fost o săptămînă agitată pentru voi, cu memorii depuse de colegele tale, cu plecarea Ionelei. Cum aţi reuşit să vă adunaţi?
- În ciuda tuturor problemelor, atmosfera în echipă e una excelentă. Noi, cele care nu ne-am depus memorii, nu le privim pe cele care şi-au depus ca pe nişte duşmance. Tot ce mi-am dorit a fost ca echipa să nu se destrame, să nu plece fetele. Ce ar fi însemnat să plece şi Silvia Navarro, şi Barbosa? Şi aşa, la antrenamente, nu mai avem fete să facem două echipe, să jucăm între noi!
- Motivaţia şi dăruirea voastră au fost la maximum în meciul cu Ferencvaros.
- Era şi normal. Dacă nu am fi cîştigat, visul nostru s-ar fi terminat. Aşa, el continuă. Am mai făcut un pas spre semifinale şi acum mai avem unul singur. Ne doream enorm să ne luăm şi revanşa după înfrîngerea din tur. Atunci a fost ceva de neînţeles pentru mine. Am fost moi, veneam după vacanţă, nu eram în formă. Dar important e că ne-am revenit.
- Acum, echipa şi jocul ei arată din ce în ce mai bine.
- Da,