Pe tanti Ioana am găsit-o în Piaţa Centrală, înconjurată de ulcioare, străchini şi coşuleţe de lut. „Viaţa uneori ne ajutăm să trecem prin multe şi astfel ne şi căleşte. Nu întotdeauna ce ne dorim se şi îndeplineşte însă“, aşa îşi începe povestea bătrâna Ioana Turcitu.  Vine din Oboga de Olt, sat renumit pentru obiectele de artă care ies din mâna olarilor originari de aici. Ioana Turcitu a învăţat olăritul de la 17 ani.Trebuia să facă ceva pentru a avea ce pune pe masă copiilor. Împreună cu soţul au demarat o mică afacere, care i-a ajutat să iasă din impas. Bătrâna povesteşte că la început a fost greu, dar şi special. „Să vezi cum din mâna ta iese ceva frumos şi cum toată lumea rămâne uimită este ceva. Cu timpul am ajuns să iubesc meseria de olar şi obiectele care erau făcute cu mâna mea. Recunosc că am şi stricat din ele, dar aşa învaţă omul. Am început cu cănuţe mici, iar cu timpul am ajuns să fac oale mari din lut“, povesteşte bătrâna Ioana.

Citeşte în „Adevărul de Seară“, de astăzi dacă meseria de olar va mai exista peste ani.