Claude Makelele are 35 de ani, dar e la fel de proaspăt. Şi selecţionerul Domenech se agaţă de el.
Chelsea depinde de el. Franţa depinde de el. E închizător, aleargă enorm şi recuperează minge după minge. Iar inteligenţa îl ajută să şi construiască, nu doar să distrugă. Neobositul Claude Makelele joacă excelent la 35 de ani!
Miercuri, în finala Ligii, a fost fără cusur în faţa apărării lui Chelsea. L-a agasat atît de tare pe Tevez încît argentinianul lui Manchester n-a mai suportat, lovindu-l ca la karate. A mai rezistat la un body-check violent, cu Scholes, dar s-a ridicat ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat pentru a-şi relua cursele de maratonist. La Moscova, Makelele a mai dovedit ceva: că ştie şi să lege jocul, lansînd contre cu pase milimetrice.
“NU POT SĂ TE PIERD”
Nu degeaba s-a rugat selecţionerul Domenech, în tribună, pe Lujniki, să nu se accidenteze. Acelaşi Domenech refuzase pur şi simplu să-l lase pe Claude să se retragă, după CM 2006.
“Cît vei juca la club, vei fi şi la «naţională»! Nu-mi permit să pierd un fotbalist ca tine!”, i-a transmis tehnicianul, făcîndu-l pe Jose Mourinho, atunci manager la Chelsea, să-l numească pe Domenech “stăpîn de sclavi”.
S-a răzbunat
Patrice Evra, rezerva lui Abidal în formaţia Franţei, pierduse o finală de Ligă în 2004, cu Monaco. “Încă un eşec şi voi fi pisica neagră”, a gîndit Evra înaintea meciului cu Chelsea. Tot el spune: “Bunul Dumnezeu ne-a ajutat. Altfel, Terry ar fi marcat”. Şi acum e o parte din “cea mai bună echipă antrenată de Ferguson”, cum însuşi managerul lui United le-a zis jucătorilor. Pe teren, Evra a fost foarte bun. În defensivă, l-a marcat la sînge pe Joe Cole. În ofensivă, raidurile vijelioase au făcut ravagii.
Departe de formă
Titularizat pe aripa stîngă a lui Chelsea, Florent Malouda n
