„Doamna Mona", cum este cunoscută de toată lumea, s-a ocupat de mii de pacienţi din tată ţara, în cei 45 de ani de carieră.
Nu a visat, ca orice copil, să ajungă doctor. Din contră, îşi dorea foarte mult să devină o mare balerină, lucru care nu s-a întâmplat niciodată. „Baletul a fost un vis de copil. Am trecut apoi la viaţa reală şi am văzut că nu totul este lapte şi miere", îşi aminteşte asistenta.
La 18 ani, când a terminat liceul, a optat pentru Şcoala Tehnică Sanitară. „Nu aveam posibilităţi materiale să fac o facultate, dar de când am făcut practică, am ştiut că eu în meseria asta voi face carieră", spune cu mândrie doamna Mona.
A lucrat la radioul spitalului
În 1965 a început să profeseze în meseria de radiolog. A lucrat un an la Târgovişte, apoi un an şi jumătate la Spitalul TBC de la Sânpetru. „A fost o perioadă minunată. Acolo mă ocupam şi de o emisiune cultural-educativă la radioul intern al unităţii. Era foarte frumos pentru că trebuia tot timpul să citesc, să mă informez, să mă documentez. Era foarte educativ şi pentru mine şi pentru pacienţi, care nu mai erau bolnavi activi şi erau acolo pentru a preveni reapariţia bolii", mai spune braşoveanca. A ajuns apoi să lucreze la Spitalul Judeţan Braşov, înfiinţat în 1972, unde aparatura era ceva mai performantă.
Singurul regret al braşovencei este că nu mai este tânără. Şi nu pentru că şi-ar trăi viaţa altfel, ci pentru că, spune ea, „cu aparatura de acum este o adevărată plăcere să lucrezi. Când am început eu să lucrez era aparatură rudimentară. Făceai centrările manual, totul era mult mai greu şi normal că şi depistarea problemelor se făcea mai dificil" .
Cele mai grele cazuri din cariera sa de 45 de ani au fost cele legate de copii, după cum recunoaşte chiar ea. „Am avut foarte multe cazuri grele de-a lungul carierei. Cele mai cumplite sunt cele provenite din accidente de