Persoanele decedate nu dispar pur şi simplu din reţelele de socializare. În cazul în care familia sau prietenii nu fac o cerere în acest sens, cel plecat dintre noi va continua să existe dincolo de ecranul calculatorului.
În engleză se numeşte „social networking service". În traducere largă, o reţea virtuală şi interactivă, în care aproximativ un miliard de oameni din întreaga lume îşi împart interesele şi activităţile şi se cunosc sau se reîntâlnesc dincolo de ecranul calculatorului. Pe Facebook, ai nevoie doar de un cont şi de o parolă pentru ca fiecare gând postat să devină instantaneu subiect public pentru ceilalţi utilizatori. Poţi povesti unde ţi-ai băut cafeaua de dimineaţă, poţi posta bancuri, poze cu ăla micu' în prima zi de grădiniţă sau de şcoală, poţi face declaraţii de amor, trimite secvenţe din filme, fragmente muzicale... Şi lista poate continua.
Prin intermediul Facebook, ceilalţi pot şti totul despre tine, în măsura în care tu doreşti asta. Ştiu că ai trecut acum cinci minute prin nu ştiu ce bar sau ce ai mâncat la prânz, că ai terminat o relaţie şi ai ieşit dezamăgit din viaţa de cuplu, că eşti bolnav, că ai un copil, că suferi sau că te bucuri. Totul, cu excepţia unui singur moment: moartea.
Ce rămâne în urmă
Odată cu moartea, dispare utilizatorul, însă contul său va mai rămâne activ o perioadă. Ca o urmă a trecerii tale prin această lume, doar că urma aceasta este uşor diferită de cele clasice: să sădeşti un pom, să ridici o casă şi să faci un copil. Aici, pe Facebook, în urma ta rămâne un spaţiu virtual gol, necompletat până la capăt. Se poate ca ultimele tale însemnări să fie vreo fotografie cu un tort de ciocolată delicios, sau vreo melodie preferată. Şi apoi, stop. În locul tău rămân fotografiile şi postările anterioare.
Potrivit statisticilor Facebook, aproximativ 8.000 de utilizatori mor în