La Muzeul Naţional de Artă Contemporană, o expoziţie îl aduce în amintirea publicului românesc pe Andrei Cădere. Plecat în 1967 din România la Paris, Andrei Cădere s-a făcut destul de repede cunoscut în lumea artistică occidentală.  Spaţiul generos al sălilor de la MNAC este colorat de o dispunere de „bare” pictate în culori primare, după o regulă care scapă privitorului. De dimensiuni diferite, unele mai mici, grupate orizontal pe perete, altele mai mari, agăţate vertical, sprijinite oblic sau formând pe podea un adevărat itinerariu, baghetele lui Andrei Cădere ritmează spaţiul delimitându-se în acelaşi timp, impunându-se vederii, afirmându-şi forţa vizuală.

Sunt construite din bucăţi rotunde de lemn, a căror lungime este egală cu diametrul, perfect şlefuite şi pictate cu mare atenţie. Şi sunt, de fapt, fără sfârşit. Fiecare dintre ele ar putea continua la infinit. De aici, şi titlul expoziţiei al cărei paradox constă în titulatura pictură dată unor forme tridimensionale.

Protestul unei bare multicolore

Andrei Cădere şi-a început cariera artistică în ţară cu pictură. Ajuns în Occident, a adoptat estetica conceptua-listă, prefigurată de Marcel Duchamp, potrivit căreia orice obiect din lumea înconjurătoare poate deveni operă de artă, dacă este plasat într-un context artistic.

Conceptualismul a acoperit scena artistică, cu aproximaţie, din 1967 până în 1978. Artiştii curentului au păstrat şi caracteristici ale minimalismului, care reţinea numai trăsăturile fundamentale ale obiectului artistic. Ambele sunt o reacţie la formalimul anterior, cuprinzând şi un protest social al artistului.

Născut în 1934, la Varşovia, unde tatăl lui era diplomat, Andrei Cădere urmează studiile la Bucureşti. La Paris, are comportamentul tipic unui artist conceptualist. Se face cunoscut mergând peste tot, pe stradă, în ca