Ieri s-au împlinit 15 ani de la mutarea la cele veşnice a Părintelui Ilie Cleopa. Un nume care, pentru spiritualitatea creştină românească, nu mai are nevoie de nicio prezentare. Cine l-a cunoscut, ştie de ce. Cine a auzit sau i-a citit cărţile, îşi poate face o idee. Cine n-a auzit de el încă, este la începutul creşterii sale duhovniceşti, sau poate că nici nu s-a născut.

Născut într-o familie cu 10 copii, în 1912, în localitatea Suliţa (jud. Botoşani) Părintele Ilie Cleopa (Constantin din botez) şi-a început viaţa monahală la vârsta de 17 ani, ca frate de mânăstire şi cioban la oi, în obştea mânăstirii Sihăstria. Intrarea în mănăstire a fost cu grea încercare: timp de 3 zile a fost pus să dea cu băţul într-un copac la poarta schitului. A răbdat şi a dat. După 16 ani, este luat în armată, iar la întoarcere este tuns în monahism, devenind călugăr, cu numele Cleopa. Apoi este trimis iarăşi la oile mânăstirii, timp de 5 ani.

Numai că Ilie Cleopa nu stătea cu oile fluierând ci…citind. Înzestrat de la Dumnezeu cu o memorie foarte bună, purta mereu în traistă cărţi de teologie pe care le citea şi după care se ruga. El însuşi a mărturisit despre această perioadă a vieţii că „Stâna, oile, trăirea în linişte si singurătate pe munte, în mijlocul naturii, mi-au fost şcoală de călugărie şi teologie”. În acest fel, monahul Cleopa a devenit biserică vie, sălăşluind în sufletul său pe Hristos – Învăţătorul tuturor.

Însă tot Hristos ne spune că din cel umplut de har, vor ieşi râuri de har. Aşa a fost şi cu Părintele Cleopa. Nevoinţele sale duhovniceşti au atras harul Duhului Sfânt, care s-a transformat în râuri de har spre cei din jur. Datorită aleselor sale calităţi organizatorice şi duhovniceşti, a fost hirotonit ieromonah (preot călugăr) şi devine stareţ al mânăstirii, după care începe o amplă activitate de îndrumare a obştilor de călugări, ca stareţ la mânăsti