Insa nu putem ocoli adevarul neplacut: alegerile europarlamentare nu reprezinta "momentul democratic" al Uniunii Europene. Sint utile, uneori interesante, iar vizibilitatea temelor europene, desi insuficienta, este mai mare decit in mod obisnuit. Insa, comparate cu condimentata friptura in singe a confruntarilor nationale, ele seamana cu o salata. Incepind de luni, vor incepe analizele: prezenta la vot a fost redusa, e ingrijorator scorul partidelor extremiste, trebuie sa facem ceva pentru reducerea "deficitului democratic", dar parca, totusi, de vina e si criza economica globala. Si asa mai departe, scenariul e cunoscut: s-a intimplat in trecut, se va repeta cu siguranta in viitor. Ce s-ar putea face pentru ca populatia sa-si exprime votul? Mai multe competente acordate Parlamentului European? Reechilibrarea si mai curajoasa a raporturilor intre acesta si "rivalii" sai institutionali, Comisia si Consiliul de Ministri? Noi gadget-uri intr-un sistem de comunicare si asa impresionant? Noi programe de stimulare a constiintei civice? Fonduri, tot mai multe fonduri utilizate pentru scopuri nobile, dar greu de atins? Cele trei decenii de alegeri directe pentru Parlamentul European nu au dus la o consolidare a politicii democratice la nivel comunitar. S-a optat, in mod explicabil, pentru o formula elitista, excluzindu-se pe cit posibil referendumurile. Nu exista un astfel de instrument in panoplia europeana, iar cele nationale sint privite cu scepticism si teama. Explicabil, pentru ca Uniunea si-a cam facut un obicei din a pierde aceste partide decisive desfasurate in statele-membre, chiar daca uneori poate dicta rejucarea lor. Scrutinul europarlamentar este, din toate punctele de vedere, mai putin periculos. Insa nu putem ocoli adevarul neplacut: alegerile europarlamentare nu reprezinta "momentul democratic" al Uniunii Europene. Sint utile, uneori interesante, iar vizibili