Uniunea Sovietică plănuia construcţia unei astfel de instalaţii energetice în regiunea transnistreană care urma să aibă şase reactoare cu o capacitate de 1.000 de MW fiecare. Decizia de a construi o centrală nucleară a fost adoptată în 1980 la Moscova, ca urmare a cererilor insistente ale conducerii fostei Republici Sovietice Socialiste Moldoveneşti.
La finele anului 1980, Ivan Bodiul, primul secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei (CC al PCM), anunţa în cadrul unei consfături a conducerii republicii, despre necesitatea construcţiei unei centrale nucleare în RSS Moldovenească.
Boris Carpov, pe atunci şeful departamentului „Moldglavenergo", îşi aminteşte că toţi au rămas surprinşi de iniţiativa lui Ivan Bodiul, în condiţiile în care anterior, în 1972, a interzis personal realizarea unui astfel de proiect. „Prin declaraţia sa, Ivan Bodiul ridica interdicţia impusă chiar de el la construcţia unei centrale nucleare", susţine Boris Carpov.
Potrivit fostului şef al „Moldglavenergo", asemenea proiecte de anvergură necesitau timp pentru elaborare şi construcţie. „Datorită susţinerii şi contribuţiei personale a lui Piotr Neporojnii, pe atunci ministru al Energeticii şi Electrificării din Uniunea Sovietică, proiectul a fost elaborat în regim de urgenţă. Astfel, până în 1984 s-a reuşit elaborarea şi coordonarea întregii documentaţii tehnice pentru viitoarea centrală nucleară, care urma să aibă o putere instalată de 6000 MW pe baza a şase reactoare VVER-1000 (de generaţia a treia - n.r.)", relatează Boris Carpov.
Aceasta ar fi fost cea mai mare centrală electrică din Moldova şi una dintre cele mai mari din Europa. Mai precis, a doua după centrala nucleară din Zaporojie (Ucraina).
În consecinţă, în 1984, proiectul a ajuns în lista priorităţilor a atotputernicului Gosplan (Comitetul de Stat pentru planificare) al URSS
