Cine va candida pentru Cotroceni în 2014 este deja o bună întrebare şi deloc prematură.

Pe tăcute, la PDL se aşază piesele de şah pe tablă. Băsescu joacă partida lui proprie. Are o agendă cu partidul lui de suflet. Când celelalte partide (înfrânte în decembrie) au trecut la treabă, organizând congrese, a zis NIET. Nu a permis democrat-liberalilor să îşi ţină congresul lor în această iarnă/primăvară de teamă că lucrările se vor desfăşura sub euforia victoriei. Era pe aproape de „istorica victorie din 6 decembrie" pentru a deschide un nou front. Are nevoie de timp.

Am avut la schimb show-ul câtorva figuri noi în partid, care au fost scoşi la înaintare să ne înştiinţeze că au ceva de spus. De mirare, într-un partid, unde eram obişnuiţi că numai Băsescu are ceva de spus. Primul semn de întrebare. Noii tenori (unii s-au grabit să îi eticheteze „tinerii lupi", alţii de „mercenari", sau „oamenii lui Băsescu" şi „cotrocenişti") au zis că vor „reformă în partid" şi au pus direct chestiunea „resurselor umane", a „cadrelor", a „selecţiei oamenilor". E vorba de posturi, cariere, putere. Am crezut că e vorba de puţină agitaţie şi propagandă pentru a arăta cumva că şi la PDL se întâmplă ceva, nu doar la PSD şi PNL. De ce să pară partidul adormit, supus până la slugărnicie Cârmaciului naţional? Poate produce la rândul lui vedete, conflicte, schimburi de idei şi polemici. Fireşte.

După aia mi-am dat seama că treaba e mai serioasă. Preşedintele şi-a trimis la înaintare desantul ca balon de încercare. E prima mutare într-un joc complicat. Miza? Pe scurt: vrea o echipă nouă cu ajutorul căreia să îşi atingă ţintele politice din această perioadă, din 1912/14, şi mai de după. Pe unul dintre „liderii consacraţi" l-a luat gura pe dinainte şi s-a lăudat că „nu mai e mult", trei-patru ani trec repede şi „era Băsescu" se încheie.

Cum Băsescu nu înghite afronturile,